Tu cheamă-ți șerpii, Evă

Degeaba-mi ceri să-ți pun un diagnostic
Mi-e timpul lent, și aer parcă n-am,
Mi-am terminat răbdarea, am devenit agnostic
Și viața o privesc sporadic, de la geam.

Nu am răspunsuri, am doar întrebări
Le adresez în fugă, nu mai aștept concluzii,
O iau iar de la capăt, gândesc printre frustrări
Și caut panaceul ce vindecă iluzii.

Tu nu mai aștepta să mă întorc la tine,
Trăiește și iubește, nu căuta, femeie,
În dansul fericirii nu-i loc și pentru mine
Îmbrățișa-voi focul, aștept doar o scânteie.

În arderi de lumină mi-oi cufunda aleanul
Și setea de iubire voi arunca în hău,
Ești doar iubirea mării, caci martor mi-e oceanul
C-am săvârșit păcatul de-a fi numai al tău.

Hai, cheamă-ți șerpii, Evă, și lasă-mă să trec
În ochii tăi persistă cunoașterea și raiul
Fără regret și vaiet aș vrea să mă petrec
Și clipei de-așteptare nu vreau să-i mai știu graiul.