Am pătruns în gândirea unei fete în trend, printre buze, poșete și rochii. Mi-am aprins o țigară și tern, i-am privit în adâncuri doar ochii, m-am sucit, m-am lăsat de toți sfinții din ceruri, am țipat, și am plâns, am rugat. E un lanț însăilat de iluzii și țeluri, "nu știu ce" și răspunsuri bizare, într-un fel de a fi complicat. E un gol plin de cânt și candoare uitată, un "ceva" ce a fost inedit altădată. E un tot încrustat în povestea cu zâne, tot un vis reluat, o cadență în seva credinței de mâine. E un dans deșucheat din reviste de modă, de un alb perimat, existență comodă. E iubire vândută în imagini voite, ca biserici pictate cu turle spoite, e un joc ancestral de-a nevasta cu soțul într-un jar inutil după ce s-a ars rostul. Tot ce e mai frumos într-un gând fără teamă, un avânt spre un zbor când o zare te cheamă. E frumos amalgam de trăiri și speranță într-o lume cu cont și tarif pentru viață. Trandafir în deșert, în nisip fără oază, o lumină departe pe un cer fără bază. Mi s-a stins nefumată țigara-n scrumieră... ochii ei calzi mi-au zâmbit și-a plecat să trăiască din mers, efemeră.