Punct

Există în noi hieroglife uitate.
Uneori se îmbină în amintiri necunoscute,
Ne dau fiorul primei dimineți a pământului,
Apoi se ascund după o silabă rătăcită.

Nu mai știm cine am fost cândva
Când gândurile se împiedică
De ceea ce suntem, într-un dans poticnit
Printre zilele cu soare și nori.

O iubire de ici, o despărțire de colo,
Ni se amestecă toate limbile trăirii
Într-un covor țesut în culori țipătoare,
Curcubeu vopsit de un pictor boem.

Trec în cadență bătăile de inimă prin noi
Ca trenurile prin câmpiile roșii de maci,
Furâdu-ne la intervale regulate
Niște zile la schimbarea macazului.

Te iubesc, mă iubești,
Punem punct după fiecare afirmație,
Până facem o colecție
De puncte de suspensie.