Doi pe doi

Omenirea strânge potcoavele de cai morți
Dintre morminte...
Sporadic, câte o babă mai aprinde o lumânare
Pentru sufletele care își aprind o țigară după gard,
Batjocorind-o.

Copiii murdari, cu muci la nas, cerșesc pentru părinții lor...
Nu vor mâncare, mănâncă destulă bătaie
Preventiv, în contul momentului viitor în care nu vor ieși bine
La monetar.

Două străzi mai încolo, fetele colorate
Își plimbă marfa sub privirile pofticioase ale devoratorilor,
Cu disperarea scurgându-li-se în dâre încărcate de facturi
Odată cu dungile groase din jurul ochilor.

Un domn își umflă pieptul plin de mândrie
Pășind țanțoș pe aleea cimitirului, satisfăcut că și-a cumpărat un loc în rai
Cu numele scris pe peretele bisericii
La ctitori.

Îngerii șerpuiesc în coloană, cu aripile grele de vină
Spre adâncul pământului încărcat de oseminte,
Cărora nimeni nu le mai știe nici numele,
Nici rostul.