România, de la comunism la oligocraţie

DEFINITIE
OLIGARHIE ~i f.
1) Formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate
2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ


Am trecut prin comunism ca gâsca prin apă. Nu am învăţat nimic. Am ucis, şi am luat-o de la capătul cui a trebuit. Ne-am avântat cu capul înainte în neant, crezând că aşa arată democraţia. Am devenit prăzi uşoare pentru hienele travestite în salvatori. Ne-am vândut ţara bucată cu bucată, pe iluzii pentru noi şi hrană pentru falşii mesia care nu mai prididesc în a ne oferi gratis ochelari cu peisaje minunate de viaţă.

Am fost şi suntem ca o navă în derivă, cu mateloţi beţi şi căpitani avansaţi dintre pasageri. Căpitani care au dăruit proviziile existente şi au împrumutat de la piraţi prea puţin pentru a ajunge la destinaţia indepărtată. Curând vor fi trecut 22 ani de bântuit pe mări necunoscute. Şi tot nu ştim macar unde am dori să ajungem.

Suntem câinele lui Pavlov căruia i s-a schimbat culoarea becului. Ştie că ar trebui să facă ceva diferit, dar e totuşi un bec, şi dilema e mare. Salivează în continuare, dorindu-şi ca cineva să schimbe culoarea becului, dar neîndrăznind să atingă mancarea.

Ne legănăm în iluzia unei democraţii, deşi ştim că aceasta nu arată aşa. Seamană cu ceva cunoscut, dar nu e. Şi totuşi ne aminteşte de o perioada când aveam macar siguranţa răului şi o ordine clară, culoarea becurilor nu se schimba şi ştiam clar când să sărim şi când să lătrăm. La zile şi ore fixe.

Am vrut o democraţie şi ne-am ales cu o oligocraţie. Bine că nu e comunism. Acolo era doar unul, şi ne epuizasem repertoriul de înjurături învelite în evitări, devenise plictisitor. Uite că avem divertisment. Acum sunt mulţi, fiecare face ce vrea cu noi, şi putem să ne diversificăm vestitul umor românesc, dezvoltându-ne creativitatea şi hohotindu-ne fatalismul pe la toate colţurile.

Un popor de ciobani mioritici. Suntem mandri de noi şi de rezistenţa noastră. Şi de curajul de a ne accepta soarta. Dintre toate relele din lume, noi toleram oligarhia, să aratăm că putem duce.

Au trecut 22 ani degeaba. Pentru că nu am învaţat nimic, în afară de arta de a sta cu ochii strans închişi şi mâna întinsă pentru a prinde firimiturile, privind de sus, din mareţia noastră, grobianismul oligarhilor.

OT-PDL, virusii de langa noi

Am vrut sa vad un film onliine. Dau eu sa deschid filmul si HOP!!!! imi apare un rahat dintr-ala de patratel publicitar cu un desen, animalut parca, ce imi acoperea casuta "Vizioneaza" Dau sa-l inchid si...SURPRISE!!! Apare ca am dat LIKE la OT-PDL- Organizatia de Tineret a Partidului Democrat Liberal. Fi-v-ar voua muma a naibii de agasantii si mincinosii dracului! Eu acu de unde ma dislike??:)))) Uite-asa sondeaza ei opinia populatiei

DESCANTEC PENTRU ALUNGAREA TUTUROR FARMECELOR

Luati de aici descantec, e moca si bun la toate:).

Fapt de 99 de chipuri
Fapt de 99 de feluri
Fapt de lut, fapt de barbat
Fapt de muiere, fapt de baiat
Cu par, cu ou de pui
Cu urma de sfredel
Cu aruncare in vant
Fapt cu rac, cu talpa de soarece orb
Cu piele de sarpe, cu sange
Fapt cu tarana de cai
Fapt cu praf de tzatzana a usii
Cu piedica de la mort
Fapt din fantana parasita
Fapt din raspantii de drum
Fapt cu matura lepadata
Cu turta de grau si de pleava
Din 9 campuri
Din 9 paduri
Fapt cu usturoi de la Sfantul Andrei
Fapt cu matraguna
Fapt cu hram de Sfantul Gheorghe
Fapt cu mana de om mort
Cu par de muiere
Cu culcus de iepure
Cu tarana de mormant
Fapt de paguba si de urat
De nebuneala si de despartire
Aruncat in fata casei, in dosul casei
In stanga si in dreapta
In horn, in asternut si pe ape
Luna luminata, ia faptul
Din casa mea, din salasul meu
Din toate ale mele
Si din jurul meu
Luna luminata
Ia si faptul si strigarea
Si sa-l treci din vad in vad
Sa-l duci in munti, in pustii
Unde cainii nu latra
Si cocosii nu canta
Lasa-ne cum ne-a lasat
Domnul nostru pe pamant. AMIN!

SINUCIDERE II

Postarea anterioara a fost foarte controversata. Normal ca nu online, si normal ca nu "cu public". S-au vehiculat concepte ca rasism, eugenie, nazism, etc. Totusi, aceasta postare despre care va vorbesc a fost rodul unei discutii purtata pe pagina facebook a d-nei Anca Florea. Referitor la cugetarea d-lui Lucian Mindruta, care suna cam asa:
"Starul post-mortem. Un concept 100% romanesc.Nu intelegeti? Noi am omorat-o pe Malina Olinescu. Noi, astia care-am facut din Madalina Manole o celebritate mai mare in mormant decat in viata. Iar acum, cu circul care urmeaza in presa, nu facem decat sa construim motive pentru urmatorii sinucigasi semi-celebri, dezamagiti de viata, dar cu mari sperante pentru posteritate."
Si eu zic:
Madalina Manole nu este o celebritate mai mare in mormant decat in viata. Este un mort, si atat, si a inmultit randurile din statistici. Doar presa ce a mai incercat s-o resusciteze profesional, o mica perioada de timp. In rest, cei ce ii ascultau melodiile before le asculta si after:) Nu vad o mare de oameni care sa fi navalit sa ii cumpere CD-urile post mortem, pentru propria renastere existentiala. E adevarat, e dureros, dar confruntand realitatea cu spusele d-lui Mandruta, prima a murit degeaba si cealalta ca proasta
Sunt milioane de oameni care NU SE SINUCID ,si au probleme mult mai mari decat vedetele acestea, ar trebui si ei sa se simta vinovati ca draga doamne au ucis-o? Hai sa fim seriosi, e o alegere personala, care de cele mai multe ori denota lasitate, asta exceptand cazurile cand ai o problema psihica, si nici atunci..

Nu am disimulat...am spus doar ceea ce gandesc. Rau am facut. Intr-o lume cu susul in jos, daca incerci sa gandesti rational esti insensibil, crud, manifesti lipsa de intelegere fata de durerile altora, bla, bla,bla.

Acum sa va intreb si eu. Oare cei care se sinucid manifesta vreo grija, le pasa sau se gandesc la durerea pe care o lasa in urma? Cu siguranta, daca s-ar gandi macar un moment la cei dragi, nu ar face-o! Deci ei sunt EGOISTI. Desi pare un paradox, egoismul implicand intrinsec acea cautare a starii proprii de bine, ei dau noi valente egoismului. Si atunci, de ce mi-ar pasa mie de ei? De ce i-as compatimi?

Gandesc asa. Cele doua vedete care s-au sinucis aveau un dar minunat: CANTECUL. Au fost binecuvantate de Dumnezeu atat cu vocea lor, cat si cu posibilitatea de a bucura cu aceasta simturile a mii de oameni. Cand au luat decizia de a se sinucide, au hotarat sa ne ia acest dar.

S-au sinucis vedetele, sau femeile? Daca nu se mai utilizeaza polimerii, savantii chimisti ar trebui sa se sinucida, ca nu mai au loc de munca? Nu, domnule Mindruta, nu mass-media determina sinuciderile in masa, accidental, prin propagarea imaginilor si gandurilor referitoare la vedetele sinucigase. Se spune ca odata ce ti-a incoltit in minte gandul sinuciderii, nu renunti si gasesti orice metoda pentru a-ti lua viata. Asta a vrut sa evidentieze postarea anterioara: ca oamenii slabi, care nu isi doresc sa traiasca, si gasesc viata prea grea pentru ei, au liber arbitru. In momentul cand iti dai singur reject, ai spus pas existentei. Oare de ce luptatorii ar trebui sa se simta vinovati ca tu ai renuntat?

Sinuciderea e o dezertare. Oare cine ii aplauda pe dezertori?

Sinuciderile din dragoste mi se par patetice. Ma indoiesc de faptul ca sentimentul iubirii se naste sub spectrul mortii.

Cred ca viata nu e ceva de care sa te plictisesti, ca de o geanta pe care o arunci, sa-ti iei alta, Vuitton. Copiii mici nu sunt obligati sa traiasca fara mama! Cred ca viata merita traita, asa cum e ea. Si chiar daca e a dracului de curva, trebuie sa-i dam peste bot si s-o trimitem la locul ei. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a dat noua viata, nu ne-a dat pe noi vietii.

Imi pare rau daca privesc sinuciderea ca pe un moft sau ca pe o lasitate. Cui nu-i place, poate sa citeasca altceva....Eventual rahaturile alea ale lui Coelho, pe care le citeste orice ţaţă cu pretentii de intelectuala, sa aiba ce caina pe sant, la o "cioaca cu suratele". Maiculita, cate Veronici avem noi printre vedete, dau apa la moara pentru sapte generatii de babe. Lasati-le sa moara, oameni buni, este alegerea lor. Nu va mai autodenuntati pentru o crima inexistenta!!!

SINUCIDERE I ( RASPUNS LA ISTERIA CREATA DE SINUCIDEREA MALINEI OLINESCU)

"Sinuciderea pare intr-un fel sau altul o supapa de siguranta ce poate fi utila. Ea are marele avantaj de a debarasa societatea fara nici un fel de interventie si cat mai simplu posibil de un anumit numar de subiecti inutili si daunatori"

Emile Durkheim DESPRE SINUCIDERE

Doar niste batrani...

Batranii nostri sunt pergamente care descriu un mod de viata demult apus. Multi traiesc in trecut, ca intr-un refugiu...Sunt ca albele statui batute de vanturi si ploi, care stau marturii ale unor vremuri pe care noi, poate, nu le vom intelege niciodata. Si nu vom intelege niciodata ca daca ei nu ar fi fost, noi nu am fi existat. Ii vedem pe strada, in parcuri, pe bancile din fata blocului. Ne creaza un usor disconfort, poate, cu lentoarea lor. Ne cam impiedicam de ei in viteza noastra de a primi totul deodata, de a domina universul. Pentru ca simtim ca putem. Si ii simtim slabi. Uitam ca ei sunt asa deoarece ne-au daruit noua vigoarea lor. Ne agaseaza cu sfaturile lor, cu pildele lor... Luam in plin pragurile de sus cu aroganta tineretii noastre si ii blamam pe ei ca nu le-am vazut. Suntem proastele oua ale unor gaini intelepte, oua care cred ca pot face pui inainte de a deveni gaini.
Uitam ca ei ne iubesc...cu defectele si calitatile noastre. Le luam bunatatea ca si garantata, ca si cum ni s-ar cuveni. Credem ca avem dreptul de a ii judeca, noi, atoatepotentii autointitulati ai universului, cand de fapt ei ne permit cu indulgenta sa fim ceea ce visam ca suntem. Ii iubim pentru a creste in ochii nostri si in inima celorlalti asemeni noua, folosindu-i cu nerusinare pentru indeplinirea scopurilor noastre nobile. Ne privesc cu ochii tristi, isi inghit bruma de mandrie care le-a mai ramas si ne ofera din nou inima lor pe tava pentru a o folosi cum dorim. In nestiinta noastra, ii transformam in fachiri pentru crampoanele orgoliilor noastre.
Luptam pentru salvarea cainilor vagabonzi, aruncand la gunoiul timpului o parte din noi, prin batranii nostri. Stim ca ei vor fi mereu acolo, cand vom avea nevoie de ei, pentru a-i folosi, si cand nu mai sunt, realizam ca au lasat un gol in sufletele noastre, gol pe care incercam sa il umplem cu iluzorii cauze nobile, pentru a ne compensa prostia. Si nu reusim...pentru ca timpul este neiertator, aducandu-ne batranetea si experienta propriei noastre ignorante. Si dam vina din nou pe batrani, ca nu ne-au spus ca va fi prea tarziu.

NOI CONTRA ORICUI

Exista pe lumea asta oameni care au nevoie de o cauza pentru care sa respire. Nu conteaza ce fel de cauza, atat timp cat ea exista. De preferinta, cauze contra si nu pentru. Bine, mai exista si cauze pentru, dar alea sunt formulate asa deoarece initiatorii s-au plictisit de atat de mult NU pe afise. Ceva de genul "Nu vrem sa fie eutanasiati cainii" se schimba in " Salvati cainii vagabonzi". Eh, parca suna altfel,nu? Cat de putine sunt cauzele care pornesc de la o nevoie comuna si cat de multe acelea care combat ceva ce deja au initiat altii! Noi suntem indemnati sa fim "Gica Contra",nu sa avem initiativa. De ce toti cei care se alipesc atat de suav unei cauze nu sunt la fel de solidari in a initia o actiune privind schimbarea raului de care toata lumea se plange in bine?

ESTE VINERI!

Este vineri! Lasa naibii toate gandurile negre si bucura-te! N-ai timp luni pentru toate gandurile negre? Nu-ti fa griji, urmeaza o intreaaaga saptamana sa te simti nasol, daca te macina cumva stresul ca ramai in urma la contoar. De azi a inceput perioada "EU". Aia cu care iti fac cunostinta, aia in care tu esti cea mai importanta persoana din lume, care merita sa se bucure de micile fericiri ale vietii : parinti, copii, rude si prieteni. Zilele in care meriti sa faci ceva drag sufletului tau au sosit. Nu le irosi, trec o singura data prin inima ta. Daca tie nu iti pasa de ele, fa-le cadou celor care vor sa fie cu tine! Nu uita, este o zi de trei zile. Ca o eternitate intr-o clipa. Ia-o, deoarece a fost dintotdeauna a ta!

D-ale lui Napoleon

"In politica, prostia nu este un handicap"

Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi rămânem tot ca prostii : Constantin Tanase

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Si cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?

Şi când ne gândim că aceste versuri au fost scrise acum 65 ani, şi noi tot acolo suntem, nu ne vine să ne luăm câmpii? :))

UITE DE CE!

ROSIA MONTANA

Aseara am vazut clipul ce promoveaza proiectul Rosia Montana. Recunosc, nu l-am mai vazut pana acum. Era o doamna cu nasul rosu...de frig probabil, care ne povestea problemele ei. Daca or mai fi si altele, nu stiu. M-a frapat! Am ramas perplexa! Induiosator, la inceput am avut senzatia ca e un nou teledon. Si ma gandeam: uite ce sincera e, sarmana de ea, uite ce multe probleme are, ce greu e. Basca, de fapt, ca aceasta e situatia majoritatii romanilor, nu doar cea a celor din Rosia Montana.Dar sa trecem peste asta. Eu ma intreb, daca vrei cu adevarat sa ajuti acei oameni, si nu doar sa ii folosesti apeland la constiinta si mila publicului privitor, de ce nu ai construit pana acum una-doua fabrici mamut, in care ar fi lucrat demult minim 6000 oameni, chiar si in doua schimburi ( acum ma astept la replica aia cu comunismul). De ce nu ai utilizat fondurile europene, care ori se duc naibii, ori sunt bagate in buzunarele fara fund ale unora, prin crearea de IMM-uri fantoma care se desfiinteaza a doua zi dupa incheierea proiectului (desi conform contractului e interzis), generand locuri de munca si cresterea PIB-ului? Am primit atatea e-mailuri ce includeau framantari si "spasmuri" referitoare la modul in care ne vinde tara acest proiect incat le-am pierdut sirul. Dar oricata marsavie ar exista, mi se pare sub nivelul josniciei sa folosesti sperantele unor oameni si mila celorlalti pentru a-ti servi interesele. Rusine!

Eu sunt legiuitorul tau, crede si nu cerceta

Reformele ne omoara...la propriu si la figurat. Urechile si creierii ne sunt bombardate permanent cu aceste sunete. Chiar si sonoritatea acestui cuvant, prin el insusi consonant, a ajuns sa ne sfredeleasca perceptiile. Ca mai toate cuvintele utilizate in politicianismul de azi, si acesta a inceput sa aiba sens peiorativ :) Reforma inseamna noi obligatii, alte drepturi cetatenesti anulate si noi contributii la o bunastare iluzorie. Sa fii batran in Romania e un acord parafat pentru eutanasiere. Sa te nasti in Romania e un contract cu clauza de parasire implicita a domiciliului. Traim in incertitudine. Nu mai avem curajul sa spunem "Maine va fi mai bine". Care maine? Care bine? Binele cui si decis de catre cine? Ceea ce ar fi amuzant, daca nu ar fi de plans, e ca noi nu mai putem spera nici in hazard. Hazardul e riguros preintampinat. Am ajuns sa cred ca a noastra clasa politica a reinventat notiunea de hazard, si i-a dat o noua denumire "raul romanesc". Noi am reinventat Raul divin. Probabil am batut toate recordurile la numarul de legi promulgate si apoi abrogate, in functie de interesul de moment al diverselor clici. Vrei sa dezvolti o afacere? Ha! Iti demonstram noi ca nu ai nici o sansa, ca esti nimeni fara binele pe care ti-l facem noi! In Romania nu poti fi independent..Ce "antreprenoriat"?!...ce "mica afacere"?! Cum ai incercat sa ridici putin capul hop! vine "statul" care incepe cu lista de pomeni: impozite, taxe, diverse nenumarate contributii, impozite pe dividende, impozite pe profit, impozite pe pamant, impozite pe aer, impozite....pe orice. Esti un bun cetatean daca esti obedient si muncesti. Nu esti un bun cetatean daca vrei drepturi. Ce drepturi?! Saruta pamantul pe care calca LEGIUITORUL si zi merci ca el iti da un rost in viata, ca avem legi pentru orice situatie in care ti s-ar putea lua ceva, deoarece traiesti ca sa dai, sa iei e un mod egoist de a iti trai existenta! Tu nu esti decat un muritor de rand, egalitatea nu e pentru catei, cum am mai citat! Tu trebuie sa fii doar SOLIDAR, tu si cei ca tine si intre voi.! Sa fim solidari, daca sufera unul sa sufere toti! Ai auzit pe cineva cerandu-ti sa fii solidar la bunastare? Si toate acestea pentru "binele tarii". Si inchizitia a ucis pentru triumful Domnului. Si sunt sigura ca nu Domnul le-a cerut-o, cum sunt sigura ca nici tara noastra nu i-a uns reprezentantii ei pe pamant. Tara care, saraca, nu mai stie nici ea daca mai e o tara, fara paduri, fara ape, fara munti, fara soare si... fara oameni. O tara de fantome...

Nevoia de noi

Discutam cu cineva despre dificultatea de a comunica. Eu sustineam ca tot timpul comunicam, el nu, si nu! Am mai meditat...si mi-am revizuit atitudinea. Aparent, toti comunicam : cumparam zarzavat, scriem diverse mesaje pe site, schimbam impresii despre vreme, ne plangem, mai injuram pe unul, pe altul. Dar oare cati oameni mai au curajul sa isi dezvaluie sufletul cu adevarat? Traim intr-un joc al aparentelor, al imaginilor create ad-hoc si in functie de interese. Mai avem oare prieteni adevarati? gandeste-te, cat timp a trecut de cand nu ai mai spus cuiva ce ai pe suflet, fara frica de a te trezi a doua zi cu pasurile tale "pe toate zidurile"? Plaut spunea un mare adevar: "Homo homini lupus"...dar noi nici macar nu mai traim in haite. Nu mai avem prieteni, doar "amici" si "cunostinte", iar daca incercam sa ii ridicam la rangul de prieteni au ei grija sa revina rapid la stadiul de cunostinte. Daca te uiti pe facebook, si dai un simplu click la profilul cuiva, ales aleatoriu, pe link-ul PRIETENI un mare wow! iti va veni automat pe buze...are MII! Ni se umplu zilnic peretii de facebook cu tot felul de sharuieli impersonale, trimise in masa, asa, de amorul artei, ca sa ne facem ca spunem ceva. Putini oameni sunt aceia care SCRIU ceva despre ei.

Haideti sa nu ne mai prefacem! Haideti sa fim noi insine, ca nu doare, murim oricum si uitam:) Haideti sa spunem lucrurilor pe nume, urasc "diplomatia". Prefer sa mi se spuna in fata cu ura decat sa fiu injunghiata cu zambetul pe buze. Griurile reprezinta incertitudinea si in plan moral murdaria. Ca rufele gri, ce se vor albe, intinse de gospodinele de fatada pe uscatoarele la moda.

Consider ca am multi prieteni, ma insel oare? Va invit sa verificam, cine imi este prieten sa raspunda la "apel", iar cine nu, sa abdice> Macar sa stiu cum stau! :)))))))))))))))))

INTREBARI PENTRU PROFESORII ELEVILOR EXTERMINATI DE BACALAUREAT

1. Patru ani de zile, cat acei elevi pe care acum ii "ardeti" au trecut prin scoala ca gasca prin apa, unde erati? La cules capsuni?
2. Cum a ajuns un elev atat de "tabula rasa" in clasa a 12-a? Cam cate peschesuri ati incasat ca sa inchideti ochii si cate ore de meditatii vi s-au cotizat?
3. Ati uitat notele pe care le-ati luat dv, ca profesori, la examenele de titularizare?
4. De ce nu priviti elevii ca pe propriii dv. copii, in loc sa ii indepartati prin obtuzitate si rigiditate?
5. De ce nu obligati elevii sa cumpere manuale dupa care sa invete, si nu carti publicate de dv sau colegii cu dare de mana, care ingroasa randul cu maculatura?
6. Daca vedeti ca generatiile actuale sunt "pierdute", de ce nu incercati sa gasiti solutii pentru adaptarea sistemului de invatamant la noile tipare colective? Pentru sistemul de invatamant vad ca mai mult conteaza planificarile in limbaj standard si nu rezultatele obtinute. Pana si in puscarii s-au adaptat sistemele de educatie.

JE M'EN FICHE

Am obosit sa vad cum nimanui nu ii pasa. M-am saturat de eternele probleme fara rezolvare ale altora. M-am plictisit sa tot aud cum se lamenteaza unii, cum se complac in situatia de 2 bani in care sunt si se plang oricui are urechi de auzit despre cat de mare e durerea lor. Am obosit sa tot fac lucruri pentru multi altii cand putini altii fac ceva pentru mine. M-am saturat sa inghit porcariile celor care imi tot flutura in fata obligatiile mele si drepturile lor. M-am plictisit de falsele printipii si demagogia prostilor inscaunati.
Deci, imi permit un mare JE M'EN FICHE! Da' de ce sa ma doara pe mine cand altii comanda sa ma doara? Da' de ce sa nu am macar dreptul strutului de a ma ascunde in nisip?Imi da cineva o medalie dupa ce am plecat deja pe ultimul drum? Alors, aujourd'hui je m'en fous!

VALORI

Un diamant straluceste si in noroi, dar un rahat, chiar si poleit cu platina, tot rahat ramane. Uite-asa mi-am dat seama de ce, uneori, adierile verii aduc damfuri de somitati

" Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu."

"Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice"

L'hiver sur la ulitza

Coşbuc reloaded:

 

 

 

L'hiver sur la ulitza

 

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă NE-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris "! --


PRELUARE

ORIGINILE OMULUI

"Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,

A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !   

Tot circulă o vorbă , deloc adevărată

Că omul ar descinde din buna noastră rasă .

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
Văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .

Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,

Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă ...

Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când, priviţi! La oameni, ferească Domnul sfânt,
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .
 

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED, GUNOI,

ARATĂ CA MAIMUŢA, DAR N-A DESCINS DIN NOI"

           

VA URMA

"Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi isi aleg stapanii."
(Timon din Paris )