Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

CAUT

3 februarie 2020

Îngeri căzuți

Ni se zbat în ochi păcatele ploilor
Ne cresc rădăcini din vârfurile degetelor,
Ni se adună norii la asfințit
Și ni se îneacă albatroșii în vorbe.

Ne învelim în plumburiu de amurg
După ce ne-am pus sufletul
Pe o tavă la capătul câmpului,
Și ne-am descălțat de iluzii.
Ne legănăm singuri cufundați în nesomn
Legați la ochi cu batiste de piatră,
Cu spatele lipit de fundul pământului
Care nu mai are ecou pentru noi.
Ne aruncăm unii altora tăceri
Încărcate cu toate visele mute
Consumate și repetate la infinit
Înainte de a rămâne fără aripi.

14 septembrie 2018

PULS

După ce am subliniat cu markerul
Titlurile importante din cartea vieții,
M-am dat puțin înapoi în mine
Să am o privire de ansamblu.

Îmi plac margaretele puse la presat între filele vieții mele,
Gânduri arvunite amintirilor frumoase,
Mai ales îmi plac paginile acelea din care pulsează ritmic
Dragostea părinților mei,
Și cele din care îmi zâmbesc larg
Cuvintele despre sora mea, cățărată în copaci.
Îmi plac petele decolorate de timp,
Lăsate atunci când fiica mea
mai vărsa câte ceva pe jos, copilărie,
Obraji de măr și raze de soare,
Cu verde de alge în ochii lacrimă de râs.
Iubesc și urmele lăsate de radieră
Când mă străduiam să șterg sentimentele negative,
Să iert, și să uit.
Uite niște pagini misterioase
Pe care se înșiruiesc în semne tainice,
Sentimentele de romb sau de inimă
Pecetluite de vreme la drum de seară.
O să mă aplec din nou
Asupra filelor care mi-au rămas goale
Să aștern un covor roșu pentru fericire,
Și vom mai vedea.

 15 septembrie 2018

Abandon

Se plimbă alene pe marginea hăului
Într-o legănare ușoară a pendulelor
Ce definesc timpurile lor
Cu lovituri de pietre fără ecou.

Nimic nu e prea târziu
Și totul e prea devreme.
Picură lumea peste palmele ei
Și se prelinge pe glezne în uitări.
Zâmbetul i-a părăsit de mult timp ochii
Încărcați de nostalgii.
Inima și-a pierdut-o într-o bătălie cu dragostea
Trupul l-a lăsat zălog pentru pașii de acum.
E liniște în cer.
Pământul se pregătește
Să îi primească toate clipele
Pe care nu le mai vrea.
Încă un pas, apoi cel lateral,
Cu brațele deschise spre cer,
Va sparge liniștea dintre maluri
Cu privirea pironită
În soare.
Abandon! va striga,
Și păsările se vor ridica spre înalt
Cu aripi furate îngerilor
Care îi vor cânta căderea.

 16 septembrie 2018

SEC

Mi-ai pus miză inima pe masă,
În partida de poker pe care o joci cu viața;
Îmi ies din minți privind chipul impasibil
Știind cacealmaua ascunsă de pleoape.

Cu sufletul la gură îmi agăț privirea de buze,
Încă mai poartă cicatricile peceților
Puse de trupul meu rugilor tale
În flămândă noapte de arcuiri inutile.
Ridici miza cu două zile de plimbări sub clar de lună,
Ea plusează cu un copil nenăscut.
Eu îmi apăs ochii până la durere
Și îmi număr stelele.
Mi-e auzul secerat de șuieratul clipelor,
Se scurg printre degetele tale evantai de regine și popi
Îmbulzindu-se spre o chintă de inimă,
Eșafodul trupului meu aruncat.
Îmi trimite arcuri prin vene tăcerea,
Strâng genunchii la gură
Și aștept, cu sufletul larg închis,
Ghilotina potului strâns de pe masă.

 18 septembrie 2018

PÂINE

Bărbate,
Mi-e zidul strâmt,
Și-mi apasă pe suflet
Colbul,
Îndoit de așteptări.

Ia o bucată de pâine
Oi fi ostenit, eu o coc
Oricum.
Mi-e în sânge de veacuri
Iubirea de tine.
Alta nu ți-o mângâia sufletul
Cu firimiturile
Din desaga ta,
Și când ți-o fi foame
Le vei găsi.
Până atunci,
Eu îmi frământ dorurile,
Mestec cu mâini muncite
Grâu sărutat de lacrimile soarelui
Și atârn în ramă
Veșnicia.
Ți-oi fura zâmbetul,
Așteptându-te în prag.
Îmi vei șterge mâinile
Cu ștergarul uitat pe prispă,
Și ți-oi mângâia buzele arse.
Te-oi întreba
 De ți-e sete...

 20 septembrie 2018

Criticilor mei

Nu caut să descos
A lumii cusătură,
Nici să aduc prinos
De dragoste sau ură.

Nu vreau să duc povara
Durerilor din lume,
Nici să-mi îngădui tara
Ghicitului în rune.
Nu vreau s-acuz pe nimeni
De ale lumii rele,
Nici să confund iluzii
Cu gândurile mele.
Aici sunt pentru-o clipă
Uitată de iubire,
De timp nu fac risipă,
Nu tind spre nemurire.
Lăsați-mă să caut,
Găsi-voi eu ceva
Să merite efortul,
Mai dă-vă-n pana mea!

 21 septembrie 2018

Arta nimicului

Vindeți poezia pe un pumn de arginți, o trădați schilodind frumusețea trăirii, vă iubiți idolatric și-nălțați printre sfinți, oligarhic, puterea prostiei. Cufundați în nimic înșirați prepoziții, care leagă eterne frustrări și nevoi, călcați pe cadavre, invocați inchiziții, condamnați ce-i trăire și-aruncați cu noroi. Construiți piedestale, urcați singuri pe ele, vă hrăniți cu-ntuneric îngropați în grotesc, arvuniți veșnicia punând zdrențe pe stele, împroșcați cu lături în firesc. Cocoțați pe orgolii ponegriți tot ce-i sfânt, voi mișei ce vă bateți azi joc de Cuvânt, inventați reguli noi dând nonsensului nimb, ne-mbătați cu truisme, dând cultura la schimb. Hăhăind interjecții scuturați peste noi, tot urâtul ființei, mici gargui printre ploi, puneți giulgiu speranței, legați visul la ochi, ce-i frumos defăimați, ochelari de miopi. Să fii contra a tot ce înseamnă normal, să ucizi tot ce-i gând sub al vremii pumnal, nu-i decât fum Universului foc, în al Artei tablou nu aveți niciun loc.
Veți fugi înapoi în a grotei răcoare, întunerici de cuget, ucigași de frumos, o pădure e verde, e aer, e soare, nu carii ce mâncă tulpina de jos!



 23 septembrie 2018

Tango

Să dansăm dansul vieții
Tu, un pas înainte, cu un zâmbet,
Eu, un pas înapoi, cu o speranță,
Alene muzica zboară pe lângă noi.

Să ne rotim în culori;
Hei, te strig, privește în jur!
Lumea se învârte,
Carusel amețitor de tăceri!
Eu un pas înainte, spre inima ta,
Tu, un pas înapoi în gândurile mele,
Mă agăț liană de tine
Să îmi sprijini visurile de tâmplă.
Să ne rotim în culori...
Hei, te strig, privește in sufletul meu!
Lumea se învârte
Carusel neoprit de dorințe!
Tu, un pas lateral pentru viață,
Eu, un pas lateral pentru moarte.
Rotim curcubeu dansul vieții,
Și muzica se-mbată de noi.

 23 septembrie 2018

Fără ploaie

E secetă de gânduri în crengile desfrunzite ale copacilor,
Iar norii atârnă agățați de cer, în zeflemea,
Dând cu tifla evoluției umane
Disecată până la embrioni pe paturi de campanie.

Dumnezeu a declarat stare de asediu
Și a convocat Serafimii la o ședință.
Cu agendele în mână și cu un ochi la intrarea în Rai,
Își cântăresc în suflet șansele de cădere.
La o margine de rai, fecioare despletite, cu fuste din frunze,
Se rotesc haotic într-un dans agonizant,
Iar solomonarii și cărămidarii varsă apă rece peste ele,
Din amfore cu picioare ascuțite.
Dumnezeu s-a încins cu o piele de șarpe fără șarpe
Și-a suflecat mânecile cămeșoiului (fără să vadă ciulinii atârnați de poale),
Și cu picioarele depărtate, înfipte în pletele soarelui
Bifează pe un răboj abaterile îngerilor păzitori.
Raiul s-a umplut cu haine vechi,
Ouă, mălai, grâu, caş, lapte, colaci, fructe și bani,
Abia mai au pe unde călca ursitoarele
Când trec să mai schimbe o vorbă cu Pythia.
Poarta scârțâie, într-o legănare fără vânt,
A uitat-o Petru descuiată
Când a șters-o mișelește pe pământ,
Să-și șteargă din ani într-o iubire.
E secetă în cer, și Dumnezeu se întreabă retoric
Dacă nu a alungat și ploile, odată cu Eva și furtunile.
Petru ar trebui să știe, și-i trimite un porumbel.

 26 septembrie 2018

Experiment

Exilat într-o secundă, ca un licăr de candoare
Eu mi te-am ascuns sub pleoape, talisman de fericire
Pentru visul care naște veșnicia ce nu moare
Ci se-mbracă, pentru viață, în petale de iubire.

Într-un con de nebunie tu mi-ai dăruit ninsoarea
Și mi-ai împletit în plete o câmpie-n spic de grâu,
Eu ți-am pus în piept o floare și ți-am auzit chemarea
Când priveam cum se așază pietrele în curs de râu.
Dă-mi o clipă de tăcere, să o umplu cu senin,
Să-ți arăt cum curge noaptea într-o cupă fără cer,
Să arunc un văl de ceață peste lumea de venin
Și s-auzi în hăul vremii cum secundele doar pier.
Hai să fim noi doi un cântec, zbor înalt în dezrobire,
Plată pentru tot vacarmul ce se cheamă nemurire.