Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

CAUT

9 februarie 2017

Piesa a fost jucată!

Acta est fabula! Dacă am trăi într-o "țară ca afară", după dorința demosului, s-a cerut, s-a remediat, s-a plătit. Monstrul a fost hrănit, sacrificiul s-a făcut. Ritualurile tribale și-au atins scopul. Piesa a fost jucată.
Într-o democrație autentică, bazată pe respect și fair play, în care se respectă drepturile și libertățile cetățenești și instituțiile statului, părțile își dau mâna și colaborează pentru binele tuturor.
Într-o pseudo-democrație, vor începe noi cereri, noi reproșuri, se va forța nota, pentru că demnitatea și corectitudinea înseamnă slăbiciune. Și unde merge mia, merge și suta. Pentru că nu există respect pentru voința celuilalt. Pentru că demosul nu vrea să înțeleagă că libertatea și drepturile lui încetează acolo unde lezează libertatea și drepturile celuilalt. Și e trist...pentru că nu există un prag valoric, clar pentru toată lumea, doar bunul simț și rațiunea, care, nu-i așa?, nu au valoare cantitativă, nu sunt reglementate legal și pot fi ușor de ignorat.

3 noiembrie 2014

Dileme

Daca stam si gandim bine, poporul e alcatuit din oameni. In speta, romani, ca despre ei este vorba. Acestia s-ar imparti in doua categorii: cei carora le pasa cum traiesc si cei care nu dau nici o para chioara pe existenta lor. Primii ar vrea sa faca, dar eforturile lor sunt ca o picatura de vin in mare, in nici un caz n-o transforma in mare de vin. Grupul al doilea, in afara de faptul ca nu-i intereseaza, nu-i lasa nici pe ceilalti sa faca ce au de facut. Acum depinde de procent si capacitatea de adaptare. Problema se pune asa: care grup se adapteaza?

HAI SĂ VORBIM DESPRE TOAMNĂ

Ruginiu, albastru, alb şi verde crud. Puţin roşu pe alocuri. Imaginea mea despre toamnă...Vânt şi frig. Facturi. Hohote de râs de copil. Mame cu prunci infofoliţi. Înfrigurarea nopţii venite mai devreme, caldura din casă. Mere, struguri, nuci. Borcane de zarzavat şi dulceţuri în cămări. O carte bună, un pled. Un copil trecând grăbit pe trotuar. Un miros vag de iarnă. Lumini licărind la toate geamurile din cartier. O lună mare şi galbenă. Doi bătrânei sprijinindu-se unul pe altul se plimbă alene. Pentru ei e mai toamnă decât pentru noi. O pisică se urcă pe capota unei maşini şi se prăvale alene. E cald de la motorul care a tors de curând...toarce şi ea probabil. Seară de toamnă la geamul meu... E multă toamnă în jur

3 februarie 2013

Dumnezeu nu doarme

Dumnezeu nu doarme, doar îşi odihneşte ochii uneori, cât o clipită. Şi în momentul acela scapă în lume toţi tâmpiţii :)

17 ianuarie 2013

Dacă...

După o cugetare profundă, am ajuns la concluzia că bunătatea, inteligenţa şi omenia se distribuie la naştere conform unei liste de aşteptare semnate anterior. Probabil, din neştiinţă, unii s-au înscris pe altă listă, şi pentru ei aşteptarea durează o viaţă de om. Acum mă întreb dacă nu or uita când vor avea dreptul la o nouă înscriere care e lista corectă. Dacă uită, ar fi o explicaţie pentru dispariţia treptată a acestor calităţi. Dacă nu....nu avem nicio scuză.

10 decembrie 2012

FARA CUVINTE

Vom avea câte un parlamentar la fiecare 3 locuitori ai României. Iată adevaratul sens al sintagmei "puterea în mâna poporului". Până la urmă, o sa avem şi câţiva preşedinţi, să aibă şi cohortele de parlamentari câte un om în frunte:)))))))

13 noiembrie 2012

Mi-a plăcut

Viaţa mea are o distribuţie superbă, dar nu pot pricepe intriga. Ashleigh Brilliant
Ai dușmani? Bravo! Înseamnă că ai făcut ceva, cândva în viață. Winston Churchill
În viață nu contează dacă pierzi sau câștigi… Contează dacă pierd sau câștig eu! Winston Churchill
Viața e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu. Fiodor Dostoievski
Niciodată nu e prea târziu ca să fii cine ai putea fi!!! George Eliot 
În trei cuvinte pot rezuma tot ceea ce am invăţat despre viaţă: ea merge mai departe. Robert Frost
Viaţa este arta de a desena fără radieră. John Gardner  
Cel care are un "de ce" să trăiască poate să suporte aproape orice "cum". Friedrich Nietzsche 

28 mai 2012

CINE SUNTEM NOI?

Ne chinuim să ne înfumuseţăm trupurile, parcă pentru a înfăşura în ele deziluziile, spaimele şi lipsa de încredere în ceilalţi. Acoperim cu straturi de frumuseţe şi superficialitate urâţenia pe care nu o mai vrem în noi. Aruncăm în ochii semenilor noştri sclipirea efemeră a smacurilor pentru a-i face orbi faţă de sufletele noastre. Ne înfăşurăm în citate şi proverbe, pentru a acoperi lipsa propriilor noastre valori. Şi împrumutăm. Tot ceea ce ni se pare frumos şi minunat pentru o secundă, văzut prin prisma altora. Nu contează că nu credem, nu contează că nu simţim, nu contează că suferim. Vrem să le oferim celorlalţi ceea ce credem noi că doresc. Ne jertfim pe eşafodul himerelor pentru o clipa de acceptare, uitând că mai întâi trebuie să ne acceptam noi înşine. Îi vedem pe unii urâţi, pe unii frumoşi, iubind şi urând în ei părţi din noi, pe care le ascundem. Ne-am întors ochii de la noi, cu dezgust, privind spre morganele celorlalţi.
Aş vrea să sfâşii valul care acoperă inimile oamenilor şi să le deschid larg ochii înspre ei. Să le arăt că au aruncat în uitare fetiţa sau băieţelul care visau propriile vise, nu visele altora. Să îi intreb de ce îşi maltratează sufletele cu false iluzii de a fi, incercând din răsputeri să se nege pe ei şi să îi bage cu forţa în sufletele lor pe ceilalţi.
Dacă pentru o secundă fiecare dintre noi ar privi cu drag copilul care a fost, şi ar încerca măcar într-o zi din viaţă să îi dăruiască un singur vis, poate conşiinţa noastră s-ar trezi. Şi ne-am da seama că acolo, în adâncul sufletelor noastre, vrem sa fim EU, nu TU.

3 aprilie 2012

Detector de şobolani

Uite cum părăsesc şobolanii corabia care se scufundă! :)) Acum, prost e cel care îi primeşte în casa lui pe post de porumbei ... Noi ar trebui să fim atenţi, că vor roade şi corabia pe care ne îmbarcăm. Zic eu că oamenii de bine nu i-ar primi, nu?

1 martie 2012

LA VIE EN ROSE

Am ajuns la concluzia că, pentru unii, viaţa privită printre bulele unui pahar de şampanie nu are cum să aibă altă culoare decat roz.
Mai ales când şampania n-o plătesc ei.