Redundant

Sunt eu, un solitar, banal și incomplet.
Joc viața cum mă joacă ea pe mine,
Aleg, ofer, trișez, mai dau o dublă dintr-un set,
Mai plâng, mai râd, mai viețuiesc prin tine.

Îmi cresc copacii uneori din tâmple, ilicit,
Și mă mai dor din când în când regrete,
Sub pieptul meu, întotdeauna neclintit,
Se-adăpostesc, în cuib, noiane de egrete.

Când setea mă doboară, mișelește, spre apus,
O domolesc încrâncenat, perseverent, cu sare.
Mi-s buzele uscate...parcă, parcă nu-s
Întregi fără mătasea mâinii tale.

Îmi cresc liane-adesea fără rost, din palme,
Mi se revarsă redundante echinocții în artere
Și îngropat adânc, ascuns sub lave calme
Mi-e cordul, una peste alta, ghem de ere.