Te-am iubit când tu amabil, galanton, nu mă iubeai,
M-am făcut că nu-mi văd dorul când în brațe tu strângeai
Altă fată cu cosițe și-mi spuneai că sunt a ta,
Și că ochii tăi albaștri n-o vedeau numai pe ea.

Când treceai seara pe cale și-mi spuneai la gard o vorbă,
Îmi țineam gura spurcată și-ți suflam duios în ciorbă...
Te iubeam cât toată noaptea și-ți cerșeam o mângâiere,
Înghițeam în sec când ura-mi afunda iubirea-n fiere.

Te-aș fi omorât alene, cum leoaica-și joacă prada,
Te-aș fi blestemat de bube, să ți se întindă nada,
Să nu mori până suflarea de pe buze să mi-o iei
Și să zaci pân' ți-oi aduce un anunț cu moartea ei.

Te-am iubit fi-r-aș a naibii, cu iubire de dementă
Te-am iubit atât de tare, de în viață-am fost absentă,
Și mi-am terminat iubirea pân' la primul "te doresc",
Poți să fii tu rupt din soare, acum nu te mai iubesc.