Iris

Visez uneori să mă topesc într-un iris,
Să treacă prin mine lumina
Când desenează în suflet
Toată frumusețea înmuiată în viață.

Rând pe rând să curgă prin mine
Gândurile copiilor când văd prima dată lumea,
Toate zâmbetele oglindite în priviri rătăcite,
Amintirile zilelor cu soare în ploi.

Să simt cum mi se preling în vene
Lacrimile izvorâte din bucurii mărunte,
Râuri vărsate în oceanul fără sfârșit
Al tuturor bătăilor de inimă nefolosite.

Aș vrea să pot acoperi irisul cu mine
Când timpul hotărăște să fie crud cu iubirea.
Rând pe rând, una câte una,
Să scurg tristețile pe un obraz de piatră.

Visez uneori, să curgă prin mine
Toată frumusețea înmuiată în viață,
Să fiu râu vărsat în oceanul fără sfârșit
Al timpului, când e crud cu iubirea.