Pian

El își acordează pianul după ritmul respirației tale. E singurul care poate simți în vârful degetelor atingerea gândului tău, cu o acuratețe care îi imprimă în minte note picurate pe foaie ca sărutările furate pielii tale de buzele care au uitat gustul fericirii. Îți soarbe urmele pașilor când treci pe aleea de sub fereastra sa, îmbătat de aerul care vibrează în perdele cu aroma părului tău. Ești singura himeră tangibilă în intangibilitatea sa, ultimul preț plătit timpului rămas. Ești toată hohot de râs și exuberanță, când alergi printre copacii ce străjuiesc străzile udate de ploaie, cu razele soarelui învăluind umerii ascunși mângâierilor.
Visează că te învârte într-un vals nesfârșit, care îi ridică sufletul sus, sus, într-un zbor necurmat de trupul obosit.
Și se trezește în fiecare dimineață zâmbind, bătrânul muzician. Știe că și astăzi vei fi în inima lui, să îi măsori cadențele până când mâinile i se vor odihni cuminți, într-un sfârșit, pe fruntea ta, tinerețe!