Cântec

Eu te iubesc, iubire, ca râul lin o piatră
Ca o petală roua în raza ei de soare,
Ca pâinea caldă scoasă copiilor din vatră,
Ca fruntea-mbrobonată, a umbrelor răcoare.

Te mai iubesc și maine, cum te-am iubit și ieri,
Așa cum își iubește plugarul brazda lată,
Cum înflorește lumea, pe rând, în primăveri,
Cum dăinuie și astăzi tot ce a fost odată.

Mi-e dragostea de tine în vântul ce vuiește,
Ca farul, o lumină pe vreme de furtună,
E cântecul de leagăn ce frica ogoiește
Fetițelor bălaie, când fulgeră și tună.

Când vei veni acasă cu aripile arse
Îți voi turna în palme șuvoi de apă rece,
Voi răsturna spre soare butoaiele întoarse,
Că vine iarăși toamna, și iarăși totul trece.