Să-mi dai scrisorile-napoi, n-ai înțeles de ce uitarea e îngropată în cuvinte... Să-mi dai un vis, și înc-un vis, tot dorul meu țesut cuminte între pereții unei vieți cernute-n gânduri și abis. Am spart clepsidrele și fumul s-a-mprăștiat peste corăbii vopsite-n albul dimineții cântate-n van de toți poeții. Un zâmbet stă să se întâmple, să-mi dai și râsul din mirarea unei câmpii de margarete, și dansul frunzelor jucate de vântul cald de miazănoapte, până ce timpul nu-mi va pune ninsoarea clipelor pe tâmple. E azi minutul veșniciei, când cerul își deschide poarta, un cor îmi va cânta ființa și vieții voi deprinde arta. Te voi chema când fericirea va accepta să-mi fie nună, când voi găsi doar adevărul în toată rana de minciună. Să-mi dai scrisorile-napoi, să nu mai știi ce este vina de-a fi statuie fără păsări și noapte pentru zile negre, sau nemișcare pentru haos în toată facerea minunii de-a iubi. Cuvintele sunt puii sării uscate-n plete de sirene, iar truda de a fi eu marea n-a meritat măcar o clipă nici dragostea, nici depărtarea. Să-mi dai scrisorile-napoi, cu ele voi seduce zarea, iar de mai vrei ceva din mine...tu poți să îmi păstrezi uitarea.
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Despre mine
- Magdalena Hisum
- *** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)