Nu te-aș mai

Nu te-aș mai iubi zilele acestea...Parcă mi s-au terminat gările în care te-am tot așteptat, cum am zis, îmbrăcată într-o rochie roșie și cu un șarpe drept cingătoare.

Știu gustul tuturor cafelelor răcite din barurile care veghează metalic alinierea liniilor ce nu mai sfârșesc odată într-o intersectare spasmodică, scrâșnet de fiare încolăcite.

M-am săturat să văd zâmbete nedumerite când întorc capul în fugă, uimiți, toți străinii în care te caut și în care te strig.

Am obosit să îmi facă inima tumbe de fiecare dată când aud fluierul impegatului, țipătul strident care îmi pune spasme în
tâmple și îmi alungă încă o zi în "a fost".

A trecut și ultimul tren. Descalț pantofii ai căror tocuri mi-au nenorocit gleznele și desculță mă îndrept spre undeva. Zâmbesc. Mă gândesc că poate ți-e frică de șerpi.