Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

29 decembrie 2019

CÂNTEC

 

Vânt ce suflă-n miez de pâine,
Eu aș da un azi pe mâine
Tu în suflet să mă ții
Numai printre ciocârlii.
Să îmi vii, să nu îmi vii,
Numai vrerea să mi-o știi,
Să mă chemi când plânge luna
Să visezi numai pe una.
N-are iarna seri cu boare,
Nici prin lume călătoare
Traista grea cu dor de glie
Și tot plânsul într-o ie.
Talpa goală a uitat
Iarba înecată-n rouă,
Că de când tu ai plecat
Parcă tot într-una plouă,
Vânt ce mângâie vioara,
Scânteierea dintr-o șoaptă,
Buzele ca mura coaptă
Și pădurea primăvara.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: interior

12 decembrie 2019

Dansează, Frăsino!

 

Se-aprinde noaptea, Frăsino, și-i iarnă,
Mai pune-o candelă stinsă-n lucarnă
Să știe lumina unde să vină
Când zorii vor crește cu ziua din tină.
Nu e zăpadă, Frăsino, și vântul
Îngheață cu vuiet, huie pământul,
Ești singură iarăși, în casa cea mică
Și iar urlă lupii, și iarăși ți-e frică.
Nu plânge, Frăsino, viața e scurtă,
Coace pe vatră, să fie o turtă
În șapte s-o rupi, peste cap să o dai
Iubirea să-ți umple tăcerea de rai.
Zâmbește, Frăsino, ești tânără fato!
Năframa pe care din vară i-ai dat-o,
El strânsă la piept cu doruri o ține,
Visează la timpul când vine la tine.
Dansează, Frăsino, cu suflet curat,
Aprinde în noapte scântei de păcat,
Învârte pe poale tot aerul rece
Că timpul nu iartă, doar tace și trece.
 
Imagine:
*No more gas*
Ionel Onofras
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

6 decembrie 2019

***

 

Sunt un om ce poposește la răscrucea dintre lumi. Pașii obosiți îmi poartă prin abisul neputinței zambet de copil, cânt și mângâi printre gratii toate hohotele smulse și închise între ziduri de nimicul care-nghite luna-ntr-un azil. Ia, Mărite, și răstoarnă coșul fără de povară! Este greu și îmi apasă peste ochii de lumină, iară lumea e prea plină de minuni închipuite, nu mai pregeta, Slăvite, pune mâna și îndoaie timpul, să ne dai din nou grădina ce ne-ai luat-o pe un măr. Dacă-ți amintești, pe șarpe tu ni l-ai lăsat în inimi, să ne muște cu o moarte, știm că îți suntem datori...
Sunt un om ce poposește la răscrucea dintre lumi. Dacă tălpile-mi sunt goale, oare pot simți dreptatea, sau uimirea, sau credința că va fi drumul cel bun? Cine-mi spune că iubirea pentru cei asemeni mie este fără de păcat? Uite, eu îți stau în soare, să nu-mi spui că m-ai uitat!
Mărăcinii mi-au rupt poala, mi-au crescut pe glezne aripi care au uitat să zboare, pentru că mi-ai pus pe umeri greutatea de-a fi om. Lasă-mă să fiu Cuvântul ce învață să creeze firea cea fără de pată, dă-mi căldură, să învălui pe cei dragi ca-ntr-un cocon.
Nu mai ponegri mândria, cei căzuți în hăuri tulburi au nevoie de credința că îți place demnitatea, că nu le-ai uitat menirea pe când fruntea neplecată le-a fost soră cu dreptatea.
Eu te las acum, Tărie, că am drumuri de ales, sorțile amestecate au nevoie de-nțeles. Să-mi promiți că-mi lași lumina și că nu vei lua copiii să îi pui printre minuni, sunt doar Eva ce renaște ca să-ți scrie despre viață în papirușii postumi.
O femeie cu un zâmbet la răscrucea dintre lumi.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

28 noiembrie 2019

Joc de cuvinte

 

Numai tu, numai eu, ce să fac, pot să tac
Într-un fel, infidel, detașat, fără țel
Iarăși tu, iarăși eu, doi actori fără trac
Tot legați, tot negați, în același bordel.
Totuși tu, totuși eu, fără cer, fără foc,
Ne mișcăm, ne lovim, ne trișăm inutil
Joc timid, inocent, într-un timp fără loc
Incitant, dezolant, fără rost și futil.
Flăcări ard, trup amar, te iubesc, revanșard
Te urăsc, amețesc, cât trăiesc, te doresc
Te-a luat, nu te-am dat, te-am păstrat, gând bastard,
Doi actori, încadrați într-un timp pitoresc.
Te urăsc.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

24 noiembrie 2019

ROMÂNIA

 

Haideți să vă spun ce am învațat eu la școală! Țara noastră, România, are un drapel. Care simbolizează tot ce înseamnă ea, patria noastră! Identitatea de neam, valorile, cultura, credințele, obiceiurile, limba, cugetul, nu în ultimul rând istoria și lista ar putea continua la nesfârșit. Culorile nu sunt alese întâmplător. Semificația culorilor este aceasta: albastru reprezintă culoarea cerului senin, galbenul este nuanța ogoarelor mioritice și roșu este reprezentat de sângele vărsat de ostașii români pe câmpurile de luptă. Cerul e libertatea, galbenul e bogăția, roșul este amintirea sacrificiilor făcute de predecesorii noștri pentru a le câștiga și a le păstra.
Ești român doar atunci când îți pui țara pe primul loc și nu uiți niciodată cine ești și de unde vii. Nu "românica". Nu "țară de căcat". Nu "popor de proști". Toți cei care vorbesc de rău această țară, și cetățenii ei, nu se ridică la nivelul onoarei de a fi priviți ca români. Oamenii nu au doar drepturi, au și obligații. Una dintre ele este aceea de a îți cinsti țara. Nu e suficient să te naști în România pentru a fi român, nici să ai părinți români.
Eu îmi iubesc țara! Cei care o ponegresc beneficiază de disprețul meu profund. Nu sunt o proastă pentru că trăiesc în România, cum nu sunt o proastă pentru că detest fariseii și trădătorii!
Cei care se simt lezați de această postare sunt liberi să mă șteargă din lista de prieteni. Eu aleg Romania, iar astăzi o să îi ofer votul meu, pentru ceea ce este ea. Patria românilor. Și pentru că vreau să rămână Romania!
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

25 octombrie 2019

Eu viață, tu poezie

 

Alunecăm în același timp prin viață,
Orbecăim în tandem după fericire
Cu gleznele înfipte în pământul crăpat
Care nu ne lasă să zburăm.
Tragem bulgării tari după noi,
Pietre legate cu lanțul gros al viselor,
Înaintăm cu broboane de transpirație pe frunte
Sprijiniți pe călcâie călcând miezul pământului.
Eu mușc dintr-un măr,
Tu desenezi pe pânze cerate forma lui,
Eu îmi așez marea în plete,
Tu îi pui albastrul în versuri mâncate de carii.
Eu îmi învelesc sufletul cu o poezie,
Tu te întrebi când vine iarna...
Uite-așa,
Mușcăm dintr-un zbor.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: plantă

20 octombrie 2019

ÎN ZIUA A ȘAPTEA

 

Nu îmi plac femeile frumoase
Sunt ca un cadou împachetat profesionist
De un Demiurg sadic
Un fel de test al rezistenței
Pentru bărbații misogini
Care se tem de șerpi
Dacă vreodată voi fi bărbat
Le voi tăia pletele
Și le voi controla gleznele
Cu buze fierbinți
Un test patetic al minciunilor
Că s-au terminat merele
Voi aștepta până în a șaptea zi
Și îmi voi odihni fruntea
Pe sânii lor
Dacă voi auzi o inimă bătând
Voi ști că păcatul originar
Nu s-a consumat inutil.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

18 octombrie 2019

NICI

 

Nu mă grăbi, viață,
Mă tot amăgești cu câte o gară,
Mă minți că pot să cobor,
Să mă așez la măsuța scrijelită,
Să beau o cafea amară cât timp ține eternitatea ta
Până la destinație.
Nu mă grăbi, viață,
Am ajuns să tresar
Pentru fiecare fluierat al impegatului,
Pentru fiecare clipire care amenință
Că poate fi ultima.
Nici măcar nu mi-ai trasat
O hartă a zgomotelor,
Preventiv.
Nici măcar nu mi-ai însemnat haltele.
Sau iubirile.
Nici.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

17 octombrie 2019

De voi veni

 

Tu să m-aștepți când lumile se-ngână,
Acolo unde doarme asfințitul.
De voi veni, tu să mă prinzi de mână,
Să mă-mpletești cu dorul și zenitul.
Să mă aștepți când naște cerul luna,
Când stelele aruncă-n nori lumina,
Iar de tristețea-și leapădă cununa,
Tu să îmi fii în nemurire vina.
Tu să m-aștepți indiferent de vremuri
De ploi, de soare sau de mersul sorții
Căci de mă doare, simt cum te cutremuri
Și pentru mine ai scula și morții.
Să fii acolo să îmi prinzi căderea,
Să-ți fiu pentru uitări zădărnicie.
Să-i negi dumnezeirii iarăși vrerea
Să mă iubești, avid, pentru vecie.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

13 octombrie 2019

LUNĂ PLINĂ

 

Lună plină, o vecină stă la geam și urmărește cum coboară noaptea rece în parcarea luminată. Meditează înciudată la o soartă care-ndată va închide peste lume tot ce este întrebare, cine oare, și de ce? Mai socoate, mai împarte și nu-i dă de ce Aglaia, împuțita care fierbe varză sâmbăta nu poate să mai țină pe acasă pe bețivul ei Ion. Care știe că nu-i domn, scoate seara la plimbare colo-n vale-n cimitir zvăpăiata de codană și îi dăruie cuminte, trandafiri de pe morminte... Dac-ar ști Aglaia fapta, i-ar tăia pe veci avântul, dar nu stă decât cuvântul în picioare, și e om! N-ar putea oare să-i spună într-un fel mai elegant? Să îi spună, să nu-i spună... tocmai el, cel mai berbant... Uite-așa, de supărare, tremură pe bigudiuri părul alb de experiență...Doamne, ah câtă demență! E frumos Ion și are mersul mândru de maior, se întreabă cum e oare când e gol în dormitor? Proastă e biata Aglaia, fir-ar varza ei a nabii, că n-o ia de păr și-nghite tot ce-i face curva aia!
Dac-ar fi al ei Ion...uite rost de vis și iată cum îi bate inima! Galanton fără pereche, chiar de bea câte-un pahar, fiecare are-un har, și el știe cum să fie de bon ton!
Și coboară noaptea rece în parcarea luminată, uită-te cum nu mai vine animalul de Ion! Stă cu curve-n cimitire... și Aglaia e o proastă că nu vede cum îi trece timpul... și e vina ei. Mâine o să-i bată-n ușă, și-o să vadă lumea toată că nu-i plină mahalaua de mișei!
Lună plină, trage storul și se-ntinde-n patul rece, tot cu gândul la Ion...cimitire...flori... parol!
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

7 octombrie 2019

TIMPUL LAVABIL

 

am intrat în sufletul tău dârdâind,
mi-am scuturat visele,
am pus de un ceai de cozi de cometă
și am început să te aștept.
ah, cum mai ticăiau orele
m-am încolăcit ca o pisică
în jurul inimii tale,
după ce am mai pus o ocheadă pe foc.
în fundal, înfundat,
o crainică prezenta amorf
timpul lavabil.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

6 octombrie 2019

DE-A NEMURIREA

 

M-am trezit într-o dimineață închisă într-un zid,
simțeam cum lumea îmi apasă pe inimă
și nu mai puteam să respir frumusețe.
Nu mai auzeam vântul trecând prin anotimpuri,
nici zumzetul existenței accelerând clipele
spre neființa pitită la capătul drumului.
Ascultam cu toate simțurile treze
în așteptarea unui semn,
liniștea spărgea gânduri în bucăți de mine.
Am strâns toate pietrele din noi în jurul meu
într-o încercare nefirească de a alunga împietrirea,
până când mi-am acoperit ochii.
Acum tac și mă joc de-a nemurirea.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

30 septembrie 2019

PRIZONIERI

 

Îți amintești când eram amândoi
Prizonieri în aceeași fericire?
Tu îmi aduceai cuvinte frumoase
Numindu-le adevăruri,
Eu îți dăruiam zâmbete strălucitoare
În spatele cărora stăteau pitite tristeți,
Ca oamenii străzii care se prefac
Că viața lor e ceea ce au vrut să fie.
Îți amintești când mi-ai dat un măr
Și mi-ai spus că obrajii mei îți vorbesc
Despre țărăncile de la munte?
Mi-a fost frică să mușc din el,
Aveam senzația că dacă o fac
Ferestrele închisorii noastre se vor sparge
În mii de aripi,
Ducând cu ele și sufletul meu,
Departe de tine,
De oglinzile care mă reflectă în mii de femei
Perfecte.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

29 septembrie 2019

IUJ

 

Stăm toți în jurul mesei...
au secat izvoarele,
mama îmi pune mâna pe frunte
de nu mi-o fi cald, că a auzit ea
că Irina Lenii are tifoidă.
Au secat izvoarele...
bărbații se pregătesc de sfatul fără muieri
și cu chiștoace fumegând în mustața
îngălbenită de vremuri.
E foc în deal la stână,
arde cu pârâituri vara plină de obidă,
îmi trag mucii într-o întrebare pe care o înghit...
o fi focul numai pentru bărbați,
dar izvoarele n-au secat
și pentru femei?
Cine mai spală rufele la râu?
duminică e slujbă,
horă în sat
și iuj.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: munte, în aer liber şi natură
 
 

28 septembrie 2019

Din lună, când se naște dimineața

 

O să mă-ntorc la timp să te iubesc
Plec să învăț cum se învață viața
Apoi să exersez cum să trăiesc
Din lună când se naște dimineața.
O să îmi ia o vreme, este drept,
Nu-i simplu să fii om și nici femeie,
Dar îți las ție inima din piept
Și când revin o să îți dau și-o cheie.
Dacă mă pierd în alții, din firesc,
Să nu mă uiți, o să mă-ntorc la tine
În sânge îmi va fi să te iubesc
Chiar de ne-am naște soarta din ruine.
Tu focul din priviri să nu îl stingi
Cu amintiri să-i întreții vâltoarea
Când de fereastră fruntea ți-o atingi
Eu de departe să îi simt dogoarea.
Din lună când se naște dimineața
Tu să-mi fii far, eu îți voi fi scânteie
O să-ți aduc într-o desagă viața
Și de mai vrei, o să îți dau și-o cheie.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

23 septembrie 2019

AȘ FI PUTUT

 

Aș fi putut să scriu despre iubire...
Despre un el și-o ea, despre visare,
Despre un gând pribeag și-o rătăcire,
Speranța care în zadar nu moare.
Aș fi putut să scriu despre natură,
Sau despre cerul martor omenirii,
Ori proștii care-o iau pe arătură
Banal, în apogeul nesimțirii.
Ori, poate despre mame neiubite
Uitate într-o doară stând la poartă,
Strângând la piept scrisori îngălbenite,
Visând cu ochi deschiși la altă soartă.
Mi-e parcă frică să provoc destinul
Cu vorbe aruncate la-ntâmplare,
Căci timpul își va lua oricum tainul,
Nimic nu este nou sau vechi sub soare.
Aș fi putut să scriu, dar n-am cuvinte...
Se ofilesc treptat, pe zi ce trece,
Nu e nimic nespus de dinainte
Și viața curge, curge tot mai rece.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

19 septembrie 2019

Aceasta e doar o povestire...

 

O mamă, un tată,
la o vârstă la care ai deja
doi copii,
Un câine și poate o pisică...
Nu, nu trăiesc într-o căsuță mică
bijuterie strălucitoare, cochetă,
unde să primească vizitele prietenilor fermecători,
care să mângâie pisica, detașat,
între două discuții despre bursa de mărfuri
și modă.
În casa lor miroase a mâncare gătită,
uneori a sarmale,
a pipi de pisică
sau pește, la salariu.
A fost frumos cândva, boem, desuet,
acum o piatră de moară legată la gâtul iubirii.
Două amintiri într-un apartament sufocant,
ea își spală părul sâmbătă,
el se bărbierește duminică, pentru că sâmbăta
e bărbat, și nu îi spune nimeni
ce trebuie să facă.
Câinele marchează autoritar piciorul patului,
semnătura martorului
pe eșafodul iubirii arse prea repede.
Aceasta nu va deveni o poveste
pentru că nu începe cu
"a fost odată ca niciodată".
"niciodată"
s-a transformat în "de cele mai multe ori",
printre zile.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

16 septembrie 2019

STRĂINĂ

 

Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină
Iar visul naște umbre, din umbre nasc tăceri,
Uitarea e hulpavă, de întuneric plină,
Mărșăluind coșmare, iubirii temniceri.
Se-aude-n cer un vuiet, îmi plouă cu petale
Se mișcă-n nori toți sfinții și caută păcat
Îmi numără trăirea ce-n gândurile tale
S-a scurs în neființă când iarăși mi-ai plecat.
Curând e dimineață, ferestrele spre soare
Îmi vor aduce liniști, lumină în priviri,
Vor dezbrăca de noapte aleea de pe care
Îmi vei zâmbi cu doruri schimbate în veniri.
Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină...
Și îmi lipsești cum apa lipsește unei mări,
Toți sfinții știu în ceruri că singura mea vină
E că în miezul nopții îmi ești mereu chemări.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

10 septembrie 2019

ZILE

 

Mi-a plâns un anotimp din gene
Și-a lăsat pe obrajii mei zilele
Rânduite frumos printre riduri
Litere pentru cuvintele lui Dumnezeu
La Judecata de Apoi.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

6 septembrie 2019

DINCOLO

 

Hai să ne iubim în altă viață,
A devenit pământul neîncăpător pentru zei...
O să îmi torc firul departe de oameni,
acolo unde liniștea se prăbușește
în furtuni
cu tropot de singurătate în amurg.
O să îți împletesc din gânduri
o scară către lumina cea ascunsă sub țipete,
îți voi arăta cum se nasc zorile
din împreunarea pământului cu cerul.
Când îți voi întinde mâna,
să nu fugi!
Și dincolo voi fi tot eu,
doar puțin mai altcineva.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

30 august 2019

SPOVEDANIE

 

Mărturisesc un botez în dragostea ta
Iartă-mi păcatul de a te fi iubit prea mult
când toate cerurile se împreunau
pentru a naște
oamenii care au uitat să fie
întru ei înșiși.
Amintește-mi să îmbrac cămașa
hotarelor fără ființă
și să mă miruiesc cu înțelepciunea
de a-ți dezlega nemărginirea
de povara clipelor îmbătate
sub catifeaua iubirii de sine.
Cu sufletul dezlegat de tine
voi păși în lumină
peste ape
peste mine.
Atunci te voi iubi.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

28 august 2019

N-AM SĂ

 

N-am să dor și n-am să lacrimi
N-am să zecile de patimi
N-am să râuri cu izvoare
N-am să chipul dumitale
N-am să hore fără cântec
N-am să boală cu descântec
N-am să rai uitat de viață
N-am să câmpuri cu verdeață
N-am să inimă mereu
N-am să tu și n-am să eu.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

***

 

E uluitor cât de multe femei sunt slabe și neajutorate pe Facebook. Și cum miaună ele și torc în versuri sau în proză... mă rog, făcând abstracție de greșelile de ortografie. Dacă ne gândim că numărul lor este dublu, comparativ cu cel al bărbaților, e de înțeles. Dar ce te faci când mireasa nu se pupă cu poza? Când sufletul din postări, gingășia, candoarea, fragilitatea, nu au absolut nicio tangență cu pozele postate la profil? Amuzant e că am citit niște comentarii pe pagina unui bărbat, ale unei "duduițe" suave, floare de crin pierdută în jungla plantelor carnivore, care se plângea că bărbații nu știu să aprecieze sufletul femeilor pe pagina ei de profil, dar la postarea omului îi lipseau numai biciul, cătușele și costumul negru din latex 😉
Am ajuns să îmi fie milă de bărbați. Săracii, sunt hăituiți mai dihai ca un taur la coridă, li se flutură prin fața ochilor chiloței roșii de dantelă, sunt prinși și opriți din fuga lor cu portjartiere fine de mătase, și apoi primesc lovitura mortală exact prin locul lăsat de coasta lipsă. Sulița posesiunii pătrunde adânc, lăsând plăgi deschise pentru ca "doamnele" să poată picura zilnic săruri de gelozie, leșinuri, reproșuri, pisiceli, șantaj emoțional, accese de slăbiciune și nevoie de ajutor, orchestrate maiestuos într-o simfonie în crescendo de "am nevoie de tine", care să îi dea iluzia bărbăției. Și când, într-un final, acestuia nu-i mai trebuie nimic decât moartea, află că e un bădăran, că nu știe să aprecieze iubirea, că nu e atent la sensibilitatea fragilă a trăirilor ei, și că e ultimul bou din lume cu care ar putea ea sta, că taur nu a fost niciodată.
Și când mă gândesc că ei, săracii, oftau inițial după un suflet....

15 august 2019

CĂLĂTOR

 

Tu cheamă-mă acasă, o să vin,
Mi-e drumul greu de umbrele tăcerii,
Mi-e dor mereu de glasul tău divin
Și mi-s de-ajuns meandrele durerii.
Cât am umblat pribeag, în lume dus,
În suflet ochii tăi mi-au fost lumină,
Cu tine-n gând, mi-e martor Cel de Sus
Pot spune c-am avut o viață plină.
Dar cheamă-mă acasă, nu mai plec
Că lumea nu-i aceeași fără tine,
În juru-mi e pustiu și totu-i sec
În lipsa ta nici să trăiesc nu-mi vine.
Iubita mea, când numele-mi rostești
Nu-i depărtare să-mi oprească pasul
Nici praf destul, nici răni, când mă iubești
Privighetori îți poartă-n zare glasul.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

11 august 2019

VÂNT

 

Mi-ar plăcea să îți storc în pahar un amurg,
Să stai lângă mine și să îmi arăți
Cum să descopăr zborul,
Zi cu zi.
Să îți aud mările zbuciumându-se în scoici,
Albastru infiltrat în aripile pescărușilor,
Tălpi fără drum înfundate în nisip,
Timp în timp.
Aș vrea să îmi aduci la mal
Bărcile naufragiate în furtunile fără vise
Și să privești către farul stingher dintre nori,
Din când în când.
Ți-aș povesti despre cântecul sirenelor
Noaptea, când se îngână șoaptele vântului,
Dar îmi expiră diminețile pictate pe cer,
Viață cu viață.
 
Foto: Anna Sidi - Yacoub
*BIRDS IV*
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

7 august 2019

ONLINE

 

Oamenii se împart în două categorii: cei care au propria viață și cei care își umplu marele vid existențial cu viața altora. Rețelele de socializare sunt un răspuns pentru cei care se ascund de viața reală sau nu au curajul ori atributele de a trăi viața pe care o visează. Din ce în ce mai mulți au ajuns să nu mai facă diferența între real și virtual. Din punct de vedere psihologic, virtualul poate lua orice formă dorește fiecare individ, în funcție de caracterul, aspirațiile, năzuințele, felul lui de a fi. Dezavantajul este că ființele au devenit simple avataruri, lipsa conștientizării fizice a interlocutorului ștergând, comod, efectele reale ale interacțiunii. Cam ca într-un joc online, în care îți omori adversarul și mâine, simplu, dacă vrei, o iei de la capăt, tot cu el.
Această percepție a realității virtuale depinde decisiv de caracterul fiecăruia, de nivelul de inteligență, de nivelul de educație, de modul în care acesta ar acționa în diverse circumstanțe conform trăsăturilor sale de personalitate. Felul în care abordează indivizii alți indivizi este filtrat prin propria personalitate, pentru că în lipsa instanțelor morale de la nivel social, fizice, tangibile, se induce, fals, ideea că totul este permis, în consecință orice poate fi schimbat.
Mediul online este un fel de "Oglindă, oglinjoară..." care dezvăluie tot ce este adânc îngropat sub straturi de aparențe în viața socială reală. Subconștientul joacă un rol dominant în exprimarea online, deoarece se induce acea senzație de libertate întâlnită deseori în hipnoza terapeutică, unde starea asemănătoare celei dintre veghe și somn îi lasă acestuia controlul, în timp ce conștientul este pentru o vreme concediat.
Lipsa fizică a interlocutorului a dărâmat barierele morale și conceptuale și a lăsat unora o portiță prin care să își strecoare propriile frustrări, nereușite, invidii, meschinării, în iluzia libertății absolute, a inexistenței controlului și a pedepsei. Așa au apărut hărțuitorii online, bullying-ul, avalanșele de propuneri indecente, personalitățile false, furturile de identitate.
Așa au apărut și calomniatorii.
La un moment dat citisem că cei care vorbesc pe alții de rău nu spun nimic despre aceștia, de fapt, ci despre ei înșiși. Doar arată celorlalți, în plină splendoare, propria personalitate. Pentru că noi percepem lumea prin prisma propriilor noastre concepții, atitudini, comportamente. Iar felul în care îi vedem pe ceilalți e doar ceea ce transformăm, adaptând realitatea pentru a se plia pe ce suntem noi înșine.
Nu, internetul nu a schimbat oamenii. Sunt exact ceea ce au fost înainte, doar că mediul online le-a oferit posibilitatea de a alege și de a se exprima conform alegerii.
Alegem ceea ce ni se potrivește, exprimăm ceea ce suntem 
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

4 august 2019

CLIPĂ

 

Stai o clipă și socoate câte vieți ar fi să curgă în clepsidra altor vremuri ca să dăinuie iertarea ... câte nopți sunt iminentă insomnie pentru suflet, când el speră toată ziua bunătate și plătește vama celor ce-n pământ or să se scurgă... Nu e pentru oameni visul ce se pierde în perfida neputință de a fi. Am citit odată slova inimii ce-i scrisă pe altarul devenirii și-am orbit. E prea multă strălucire în oglinda ce reflectă veșnicia și durerea e prea mare când nu ești doar trup. Toate micile orgolii sunt doar jocuri pentru mintea care crede că-i nemuritoare, dar când vine timpul vrerii de a fi și lumea simți cum cade din picioare în abisul ce absoarbe tot ce-a fost, orice dar nu poate stinge setea de-a mai fi puțin. Vezi ce dai, că se adună tot în cupa ce-o primești, și de-i plină cu venin degeaba vrei să crezi că-i vin, degeaba mai jelești... Dă-mi o rază de lumină, o voi scrie pe oglindă în cuvinte aurite, și vom străluci!
 
Foto: Haenraets Willem
"Playful III"
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

21 iulie 2019

ASTĂZI

 

Astăzi o să duc marea la plajă
să stea întinsă și ea pe un șezlong
cu buzele înmuiate într-un frappe
în timp ce peștii i se încălzesc la soare
pe umeri
să îi mângâie valurile
gleznele îmbrățișate de alge
și să îi lustruiască alene
unghiile colorate cu sidef
după amiază spre apus
o să îi vărs tot cerul în ochi
măcar pentru câteva eternități
să aibă inima răcorită
de dor.
 
 
Foto: Lindsay Rapp
*Sea of Thoughts*
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

19 iulie 2019

ÎN TIMP CE

 

Vorbește-mi despre fostele tale iubiri
În timp ce eu stau întinsă
Lângă acea linie subțire
Abia întrezărită printre gene
Care face subtil diferența
Între mine și neant.
Iubește-mă
Folosind toate amintirile trecerii lor,
Remodelate cu fiecare strângere de inimă
Insinuată sub pașii grăbiți
Spre o altă dimineață.
Fă-mă făcută pentru tine de la facerea lumii,
Leagănă-mă pe brațe în loc de scut...
Sau mai bine lasă-mă să fiu sabia
Care a trasat acea linie,
Abia întrezărită,
Dintre tine și neant.
 
Foto: Lindsay Rapp
"Golden State Of Mind"
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

5 iulie 2019

SOARE

 

Stă soarele atârnat de un nor,
Norul atârnat de soare.
Cerul le refuză neatârnarea,
Indolent,
Le permite să se arunce
În tablourile pictorilor flămânzi,
Pune adaos comercial la culori,
Mai ales pentru albastru.
Câteodată păsările mai fură
Pentru el
Pete multicolore pe aripi
Și i le aruncă în ochi,
Cu săgeata zborului.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

3 iulie 2019

EȘTI

 

Ești o parte din mine,
pierdută când m-am întrupat dintr-un vis
pe care l-a avut un serafim,
înainte de cădere.
Ești tot ce nu am fost
când rătăceam printre amintirile apelor,
cu ființa ghemuită într-o desagă
pe umărul stâng.
Ești ochiul care se deschide
spre mijlocul unui fir de pământ,
memoria mileniilor care mi-au fost
labirint.
Tu ești partea din mine
dată la schimb pentru o cupă de viață,
când m-am întrupat
pentru a muri.
 
Imagine :Taeil Kim
"The memory of yellow"
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

20 iunie 2019

SECUNDAR

 

Ce-aș mai putea să spun despre noi,
Când ploi de ursite ne leagă rotund
De tot ce a fost și va fi pentru doi,
Dar n-a fost destul de profund?
Ce-aș mai putea să îți spun despre rost,
Când viața ne joacă-n cortine de fum
Pe scene ce sunt și mereu au mai fost,
Până rămâne doar scrum?
Ce-aș mai putea să îți spun despre noi
Când timpul aproape îmi frânge cuvântul
Și-aproape-am trăit, secundar, într-o joi,
Doar cât clipește Pământul?
Ce-aș mai putea să îți spun despre rost,
Când ne-am fost
Fără rost?...
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

14 iunie 2019

SEC ȘI FĂRĂ GHEAȚĂ

 

Doar trage draperia, și toarnă-mi în pahar
M-am săturat de vorbe, noblețe și virtute
Să lași afară timpul, să bântuie hoinar,
Tu ia-mă-n întuneric și fă-l să mă sărute.
Să îmi depui pe umeri arsuri de neputință...
Lumina să ne doară, tăcerea să ne fie
O treaptă către rana ce doarme în dorință,
Într-un crescendo tainic de dor și nebunie.
Fă lampa mică, aur să-mi joace cald pe buze,
Lichid să-mi fie pielea, vărsat în cupa ta.
Ne-nfășurăm în noapte, căci mâine n-are scuze
Că urma de pe pernă n-a fost nicicând a mea.
Când ceasul își va bate iar ora-n răsărituri
Voi ridica armate să te alunge-n viață,
Cu ochii largi de zgomot și-n lipsă de chibrituri
Străini privi-vom soarta cum arde lent o ață.
Tu toarnă în pahare, doar sec și fără gheață.
 
 Foto: "Intensity I" Anna Razumovskaya
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

12 iunie 2019

HOȚUL DE VIEȚI

 

Se plimbă agale prin amintirile oamenilor
Cu mâinile la spate, fluierând stins,
Cercetează din când în când, cu vârful piciorului,
Prin mormane ridicate de timp.
Ocolește cu grijă dulapurile aliniate soldățește
În sertarele cărora stau puse la dungă
Ființe dragi, zâmbete, curcubee și reușite
Asezonate cu levănțică.
O pisică neagră îi taie calea
Și se întinde leneș la mijlocul drumului;
Ochii verzi ascund adevăruri demult uitate,
Vânători de vrăjitoare în vânt.
Într-un colț, sub niște zdrențe colorate
Stă ghemuită amintirea unei iubiri neîntâmplate
Viață ce ar fi putut să fie,
Cu burta la gură, gata să nască un vis.
Îi întinde mâna în tăcere.
Minciună plămădită din adevăruri,
Ea se ridică zâmbind și începe să murmure
Cu glas de copil, un cântec de leagăn.
Îl urmează, sfioasă, cu capul plecat,
Printre mormane multicolore de nesemnificativ,
Străjeri involuntari ai amintirilor neprețuite
Numerotate și expuse pe rafturi.
Pășesc amândoi, unul lângă altul
Spre marginea gândului
Două umbre pe orizontul uitării
În murmur de cântec fluierat stins.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

7 iunie 2019

PACT

 

Am făcut un pact cu viața. Pentru fiecare floare încărcată cu petale îi voi da un timp seninul și lumina unei raze ce îmbracă în rafale de speranțe dimineața.
De-mi va prinde-n păr norocul, voi plusa cu o tăcere și voi accepta emfaze de la cei ce cred că trupul e pocal pentru vestale și că pot trișa iubirea când le va veni sorocul.
De-mi va da chemarea mării îngropată în corăbii eșuate trist pe maluri, îi voi da cânt de sirenă în uitarea înserării, clar de lună ce se naște când apusul cade-n valuri.
De-mi va dărui iubirea, ca pe-o plată pentru visul ce mi l-a promis odată, îi voi șterge de pe frunte, cu o clipă, nemurirea și-i voi ostoi aleanul cu nemărginirea toată.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

4 iunie 2019

CARUSEL

 

Dacă ne-am întâlni cândva la colț de timp mișel
Cumva, într-un viraj de stele căzătoare,
Doi pasageri sudați de-o viață-ntâmplătoare
Pe doi căluți de tinichea-ntr-un carusel,
Rotund vârtej de tu și eu, m-ai recunoaște oare?
Caleidoscop de amintiri cu el și ea
Păpușile-ncâlcite-n amintiri de mucava,
Eu întrebând iar tu tăcând, cuvinte-acadea,
Plecând și revenind, mereu, de undeva,
M-ai pune-n buzunarul de la piept, pentru cândva?
De ne-am putea roti, sonor, cu plete-n vânt
În roata care naște ritmic cerul din pământ,
M-ai oglindi fugar în ochii tăi de peruzea
Când ne-am intersecta, sub norii de bezea?
În larma gureșă de râsete și gânduri
Tu mi-ai fura o sărutare printre rânduri
Când saltimbancii dau fiori cupolelor de circ?
M-ai ameți până să uit ce-am vrut să zic?
Dacă ne-am întâlni cumva la colț de timp mișel
Tot te-aș iubi. Țigancă, ți-aș fura din portofel
Arvuna pentru ochii tăi de peruzea
Și-un tur pe doi căluți de tinichea.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

3 iunie 2019

PROZAIC

 

În fiecare femeie e o sirenă care cântă.
Undeva, adânc, îngropată sub
toate rămășițele zilelor încărcate
cu haine spălate, zarzavaturi,
ultima bârfă și cafeaua de dimineață,
așteaptă să o audă cineva.
Aș putea să scriu o poezie despre pisici
sau despre felul în care nu mă iubești,
ori despre geții care ne-au lăsat moștenire
toate viciile oamenilor deștepți dar leneși,
care își imaginează că se trag din zei.
Mi-ar lua puțin timp să scriu despre tine,
dar mai bine scriu despre ea, pentru că
s-ar putea să par penibil de prozaică
atunci când îți spun ce simt,
în timp ce pun rufele în mașina de spălat.
Însă, pentru că sunt femeie
și în mine zace o sirenă care și-a pierdut
marinarii, morți într-o baltă de rom,
o să îți cânt pentru ultima oară.
Regina a murit, trăiască Regina!
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

19 mai 2019

TE IUBESC

 

Te iubesc cu nesaț, te iubesc cu păcat
Într-un ieri viciat, perimat, denigrat,
Sentiment scâlciat, aclamat, demodat
Te iubesc, sacadat.
Azi te cânt, te descânt, te ador, până când
Vom dansa, vom iubi, vom trăi, într-un gând,
Vom striga, blestema, delira, rând pe rând,
Te iubesc, așteptând.
Eu iubesc să iubesc, tu iubești să trăiești,
Mă privești, când îmi ești, m-amăgești,
Ești un ghem încâlcit de povești bărbătești,
Te iubesc, mă uimești.
Te iubesc și mi-e dor, te iubesc până mor
Ești al meu, și o știi, nu e numai amor,
Nu contează ce cred, nu importă ce vor,
Te iubesc, mușcător.
Când în vene îmi curgi tumultos sau alene,
Eu te simt, tu mă simți, printre zile viclene,
Mi te iau, mi te dau, ordonat, în catrene,
Te iubesc, dezlânat, în refrene.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Perimat

Te iubesc cu nesaț, te iubesc cu păcat
Într-un ieri viciat, perimat, denigrat,
Sentiment scâlciat, aclamat, demodat
Te iubesc, sacadat.

Azi te cânt, te descânt, te ador, până când
Vom dansa, vom iubi, vom trăi, într-un gând,
Vom striga, blestema, delira, rând pe rând,
Te iubesc, așteptând.

Eu iubesc să iubesc, tu iubești să trăiești,
Mă privești, când îmi ești, m-amăgești,
Ești un ghem încâlcit de povești bărbătești,
Te iubesc, mă uimești.

Te iubesc și mi-e dor, te iubesc până mor
Ești al meu, și o știi, nu e numai amor,
Nu contează ce cred, nu importă ce vor,
Te iubesc, mușcător.

Când în vene îmi curgi tumultos sau alene,
Eu te simt, tu mă simți, printre zile viclene,
Mi te iau, mi te dau, ordonat, în catrene,
Te iubesc, dezlânat, în refrene.

18 mai 2019

LA JUMĂTATE

 

Hai să ne întâlnim la mijloc de drum!
Tu să îmi fii negru, eu să îți fiu alb,
Să facem lumina să danseze
Printre trupurile încremenite în decor.
Hai să ne întâlnim la mijloc de drum!
Tu să te ascunzi într-un cer,
Eu să mă preling într-o mare,
Și să spălăm stelele de incertitudini.
Hai să ne întâlnim la mijloc de drum!
Eu voi aduce cu mine verdele ierbii,
Tu vei purta în buzunarul de la spate
Biletul de acces în eternitate.
Și pentru că toate au fost deja spuse,
Îmbrăcate în felurite cuvinte amețite de viață,
Toată lumea și-a spus punctul de vedere,
Hai să ne întâlnim la jumătate de drum!
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

CAUT