Eu viață, tu poezie

 

Alunecăm în același timp prin viață,

Orbecăim în tandem după fericire

Cu gleznele înfipte în pământul crăpat

Care nu ne lasă să zburăm.

Tragem bulgării tari după noi,

Pietre legate cu lanțul gros al viselor,

Înaintăm cu broboane de transpirație pe frunte

Sprijiniți pe călcâie călcând miezul pământului.

Eu mușc dintr-un măr,

Tu desenezi pe pânze cerate forma lui,

Eu îmi așez marea în plete,

Tu îi pui albastrul în versuri mâncate de carii.

Eu îmi învelesc sufletul cu o poezie,

Tu te întrebi când vine iarna...

Uite-așa,

Mușcăm dintr-un zbor.