AȘ FI PUTUT

 

Aș fi putut să scriu despre iubire...

Despre un el și-o ea, despre visare,

Despre un gând pribeag și-o rătăcire,

Speranța care în zadar nu moare.

Aș fi putut să scriu despre natură,

Sau despre cerul martor omenirii,

Ori proștii care-o iau pe arătură

Banal, în apogeul nesimțirii.

Ori, poate despre mame neiubite

Uitate într-o doară stând la poartă,

Strângând la piept scrisori îngălbenite,

Visând cu ochi deschiși la altă soartă.

Mi-e parcă frică să provoc destinul

Cu vorbe aruncate la-ntâmplare,

Căci timpul își va lua oricum tainul,

Nimic nu este nou sau vechi sub soare.

Aș fi putut să scriu, dar n-am cuvinte...

Se ofilesc treptat, pe zi ce trece,

Nu e nimic nespus de dinainte

Și viața curge, curge tot mai rece.