STRĂINĂ

 

Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină

Iar visul naște umbre, din umbre nasc tăceri,

Uitarea e hulpavă, de întuneric plină,

Mărșăluind coșmare, iubirii temniceri.

Se-aude-n cer un vuiet, îmi plouă cu petale

Se mișcă-n nori toți sfinții și caută păcat

Îmi numără trăirea ce-n gândurile tale

S-a scurs în neființă când iarăși mi-ai plecat.

Curând e dimineață, ferestrele spre soare

Îmi vor aduce liniști, lumină în priviri,

Vor dezbrăca de noapte aleea de pe care

Îmi vei zâmbi cu doruri schimbate în veniri.

Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină...

Și îmi lipsești cum apa lipsește unei mări,

Toți sfinții știu în ceruri că singura mea vină

E că în miezul nopții îmi ești mereu chemări.