Final

 

Sulițele au uitat să mai amurgească

Dintr-un talaz clocotitor

Întrupat din vuietul vântului

O fecioară își cântă singurătatea

La ora când toate clopotele tac

Se va auzi cum cade pământul

Peste veșnicie

În neclintirea aerului

Va pluti trecător un gând

Despre viețile care au rămas netrăite

Despre cuvintele negrăite

Despre toate poveștile nespuse

și amintirile irosite în van

Deasupra mării de mâini întinse spre cer

Cu degete chircite de speranță

Dumnezeu își leagănă cu frică

Ultimul suflet

Născut viu.

 

A fost odată ca altădată

 

a fost odată un aragaz banal

dacă nu ar fi fost nu ar fi avut cine povesti

despre oala lui

alb

cu obrazul șters de miile de atingeri creatoare de hrană

ca un bătrân soldat căruia viața i-a lăsat trecerea

în sens invers

prin ștergerea ridurilor

avea și el o oală

oala lui

când își cuibărea dosul în poala sa fierbinte

îi ațâța flacăra într-un crescendo tainic

iubirea lor a născut feluri și feluri de mâncare

ea îl iubea

așa rubicondă și lătăreață

cu un zâmbet de bacantă aproape de pensionare

cam atât

o poveste ca orice altă poveste a unei iubiri

banală în finalul ei

ordinar

Denunț

Azi m-am gândit să merg să te denunț,

M-o asculta cumva vreun tribunal,

Așa va scrie simplu, în enunț:

În ochi ascunde-adesea un pumnal.

Știu, mai greșesc, mi-e zâmbetul pustiu,

Cu mințile-s aiurea uneori,

Mai uit din ce ar trebui să știu,

Nu-mi amintesc ades de sărbători.

Mai râd când lumea plânge-n jurul meu,

Vorbesc când știu c-ar trebui să tac...

Dar supărarea mea o știu doar eu

Și plânsul în iubire îl îmbrac.

Eu sunt femeie, ce pretenții ai?

Îți curg în vene ca un vin amar;

De ai alege, n-ai putea să dai

Beția pe o viață în tipar.

Așa e, ai dreptate, mai sunt rea,

Mai fac și nefăcute uneori,

Iar dacă, fără voie, sunt prea, prea

Tu mă iubești, doar n-o să mă omori!

De fapt, e totul simplu, nu e greu,

Nu mă mai duc deloc la tribunal;

Când brațele îți sunt în jurul meu

Se șterge tot, și gânduri, și pumnal.

Revendicare

Cu tălpile arse de pietrele fierbinți,

Dincolo de locul unde tremură cerul

Eu tot te-aș fi găsit,

Cu lanțurile atârnând de glezne.

Căutări,

Așteptări,

Într-o singură oră de apă.

Ți-aș fi scurs asfințitul într-o cupă,

Dăruindu-ți ultimul foc,

Apoi m-aș fi preschimbat în ploaie,

Să sting totul, până la ultimul nor.

Respirări,

Revendicări,

Într-o singură oră de apă.

Cu buzele ude de clipele reci,

Ți-aș fi atins fruntea,

Să mă gândești ultimă mirare

Care îți plusează în tâmple.

Regăsiri,

Sfârșituri,

Într-o singură oră de apă.