Se-aprinde noaptea, Frăsino, și-i iarnă,
Mai pune-o candelă stinsă-n lucarnă
Să știe lumina unde să vină
Când zorii vor crește cu ziua din tină.
Nu e zăpadă, Frăsino, și vântul
Îngheață cu vuiet, huie pământul,
Ești singură iarăși, în casa cea mică
Și iar urlă lupii, și iarăși ți-e frică.
Nu plânge, Frăsino, viața e scurtă,
Coace pe vatră, să fie o turtă
În șapte s-o rupi, peste cap să o dai
Iubirea să-ți umple tăcerea de rai.
Zâmbește, Frăsino, ești tânără fato!
Năframa pe care din vară i-ai dat-o,
El strânsă la piept cu doruri o ține,
Visează la timpul când vine la tine.
Dansează, Frăsino, cu suflet curat,
Aprinde în noapte scântei de păcat,
Învârte pe poale tot aerul rece
Că timpul nu iartă, doar tace și trece.
Imagine:
*No more gas*
Ionel Onofras
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)