Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

30 august 2019

SPOVEDANIE

 

Mărturisesc un botez în dragostea ta
Iartă-mi păcatul de a te fi iubit prea mult
când toate cerurile se împreunau
pentru a naște
oamenii care au uitat să fie
întru ei înșiși.
Amintește-mi să îmbrac cămașa
hotarelor fără ființă
și să mă miruiesc cu înțelepciunea
de a-ți dezlega nemărginirea
de povara clipelor îmbătate
sub catifeaua iubirii de sine.
Cu sufletul dezlegat de tine
voi păși în lumină
peste ape
peste mine.
Atunci te voi iubi.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

28 august 2019

N-AM SĂ

 

N-am să dor și n-am să lacrimi
N-am să zecile de patimi
N-am să râuri cu izvoare
N-am să chipul dumitale
N-am să hore fără cântec
N-am să boală cu descântec
N-am să rai uitat de viață
N-am să câmpuri cu verdeață
N-am să inimă mereu
N-am să tu și n-am să eu.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

***

 

E uluitor cât de multe femei sunt slabe și neajutorate pe Facebook. Și cum miaună ele și torc în versuri sau în proză... mă rog, făcând abstracție de greșelile de ortografie. Dacă ne gândim că numărul lor este dublu, comparativ cu cel al bărbaților, e de înțeles. Dar ce te faci când mireasa nu se pupă cu poza? Când sufletul din postări, gingășia, candoarea, fragilitatea, nu au absolut nicio tangență cu pozele postate la profil? Amuzant e că am citit niște comentarii pe pagina unui bărbat, ale unei "duduițe" suave, floare de crin pierdută în jungla plantelor carnivore, care se plângea că bărbații nu știu să aprecieze sufletul femeilor pe pagina ei de profil, dar la postarea omului îi lipseau numai biciul, cătușele și costumul negru din latex 😉
Am ajuns să îmi fie milă de bărbați. Săracii, sunt hăituiți mai dihai ca un taur la coridă, li se flutură prin fața ochilor chiloței roșii de dantelă, sunt prinși și opriți din fuga lor cu portjartiere fine de mătase, și apoi primesc lovitura mortală exact prin locul lăsat de coasta lipsă. Sulița posesiunii pătrunde adânc, lăsând plăgi deschise pentru ca "doamnele" să poată picura zilnic săruri de gelozie, leșinuri, reproșuri, pisiceli, șantaj emoțional, accese de slăbiciune și nevoie de ajutor, orchestrate maiestuos într-o simfonie în crescendo de "am nevoie de tine", care să îi dea iluzia bărbăției. Și când, într-un final, acestuia nu-i mai trebuie nimic decât moartea, află că e un bădăran, că nu știe să aprecieze iubirea, că nu e atent la sensibilitatea fragilă a trăirilor ei, și că e ultimul bou din lume cu care ar putea ea sta, că taur nu a fost niciodată.
Și când mă gândesc că ei, săracii, oftau inițial după un suflet....

15 august 2019

CĂLĂTOR

 

Tu cheamă-mă acasă, o să vin,
Mi-e drumul greu de umbrele tăcerii,
Mi-e dor mereu de glasul tău divin
Și mi-s de-ajuns meandrele durerii.
Cât am umblat pribeag, în lume dus,
În suflet ochii tăi mi-au fost lumină,
Cu tine-n gând, mi-e martor Cel de Sus
Pot spune c-am avut o viață plină.
Dar cheamă-mă acasă, nu mai plec
Că lumea nu-i aceeași fără tine,
În juru-mi e pustiu și totu-i sec
În lipsa ta nici să trăiesc nu-mi vine.
Iubita mea, când numele-mi rostești
Nu-i depărtare să-mi oprească pasul
Nici praf destul, nici răni, când mă iubești
Privighetori îți poartă-n zare glasul.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

11 august 2019

VÂNT

 

Mi-ar plăcea să îți storc în pahar un amurg,
Să stai lângă mine și să îmi arăți
Cum să descopăr zborul,
Zi cu zi.
Să îți aud mările zbuciumându-se în scoici,
Albastru infiltrat în aripile pescărușilor,
Tălpi fără drum înfundate în nisip,
Timp în timp.
Aș vrea să îmi aduci la mal
Bărcile naufragiate în furtunile fără vise
Și să privești către farul stingher dintre nori,
Din când în când.
Ți-aș povesti despre cântecul sirenelor
Noaptea, când se îngână șoaptele vântului,
Dar îmi expiră diminețile pictate pe cer,
Viață cu viață.
 
Foto: Anna Sidi - Yacoub
*BIRDS IV*
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

7 august 2019

ONLINE

 

Oamenii se împart în două categorii: cei care au propria viață și cei care își umplu marele vid existențial cu viața altora. Rețelele de socializare sunt un răspuns pentru cei care se ascund de viața reală sau nu au curajul ori atributele de a trăi viața pe care o visează. Din ce în ce mai mulți au ajuns să nu mai facă diferența între real și virtual. Din punct de vedere psihologic, virtualul poate lua orice formă dorește fiecare individ, în funcție de caracterul, aspirațiile, năzuințele, felul lui de a fi. Dezavantajul este că ființele au devenit simple avataruri, lipsa conștientizării fizice a interlocutorului ștergând, comod, efectele reale ale interacțiunii. Cam ca într-un joc online, în care îți omori adversarul și mâine, simplu, dacă vrei, o iei de la capăt, tot cu el.
Această percepție a realității virtuale depinde decisiv de caracterul fiecăruia, de nivelul de inteligență, de nivelul de educație, de modul în care acesta ar acționa în diverse circumstanțe conform trăsăturilor sale de personalitate. Felul în care abordează indivizii alți indivizi este filtrat prin propria personalitate, pentru că în lipsa instanțelor morale de la nivel social, fizice, tangibile, se induce, fals, ideea că totul este permis, în consecință orice poate fi schimbat.
Mediul online este un fel de "Oglindă, oglinjoară..." care dezvăluie tot ce este adânc îngropat sub straturi de aparențe în viața socială reală. Subconștientul joacă un rol dominant în exprimarea online, deoarece se induce acea senzație de libertate întâlnită deseori în hipnoza terapeutică, unde starea asemănătoare celei dintre veghe și somn îi lasă acestuia controlul, în timp ce conștientul este pentru o vreme concediat.
Lipsa fizică a interlocutorului a dărâmat barierele morale și conceptuale și a lăsat unora o portiță prin care să își strecoare propriile frustrări, nereușite, invidii, meschinării, în iluzia libertății absolute, a inexistenței controlului și a pedepsei. Așa au apărut hărțuitorii online, bullying-ul, avalanșele de propuneri indecente, personalitățile false, furturile de identitate.
Așa au apărut și calomniatorii.
La un moment dat citisem că cei care vorbesc pe alții de rău nu spun nimic despre aceștia, de fapt, ci despre ei înșiși. Doar arată celorlalți, în plină splendoare, propria personalitate. Pentru că noi percepem lumea prin prisma propriilor noastre concepții, atitudini, comportamente. Iar felul în care îi vedem pe ceilalți e doar ceea ce transformăm, adaptând realitatea pentru a se plia pe ce suntem noi înșine.
Nu, internetul nu a schimbat oamenii. Sunt exact ceea ce au fost înainte, doar că mediul online le-a oferit posibilitatea de a alege și de a se exprima conform alegerii.
Alegem ceea ce ni se potrivește, exprimăm ceea ce suntem 
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

4 august 2019

CLIPĂ

 

Stai o clipă și socoate câte vieți ar fi să curgă în clepsidra altor vremuri ca să dăinuie iertarea ... câte nopți sunt iminentă insomnie pentru suflet, când el speră toată ziua bunătate și plătește vama celor ce-n pământ or să se scurgă... Nu e pentru oameni visul ce se pierde în perfida neputință de a fi. Am citit odată slova inimii ce-i scrisă pe altarul devenirii și-am orbit. E prea multă strălucire în oglinda ce reflectă veșnicia și durerea e prea mare când nu ești doar trup. Toate micile orgolii sunt doar jocuri pentru mintea care crede că-i nemuritoare, dar când vine timpul vrerii de a fi și lumea simți cum cade din picioare în abisul ce absoarbe tot ce-a fost, orice dar nu poate stinge setea de-a mai fi puțin. Vezi ce dai, că se adună tot în cupa ce-o primești, și de-i plină cu venin degeaba vrei să crezi că-i vin, degeaba mai jelești... Dă-mi o rază de lumină, o voi scrie pe oglindă în cuvinte aurite, și vom străluci!
 
Foto: Haenraets Willem
"Playful III"
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

CAUT