Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

30 octombrie 2020

DELIRIUM

 

Să răsune goarna, să se plece munții,
Trece-n pielea goală gloata cea aleasă,
La o parte fraieri, jos sudoarea frunții,
Floarea bunăstării trebuie culeasă!
Ce atâta carte, ce învățătură
Când e varză lumea, totu-i de vânzare!
Singura nevoie e să dai din gură
Restul vine simplu, este din născare.
Cât despre principii, numai baliverne!...
Nu e timp de etici, omul nou e Eul,
Calcă pe cadavre, peste școli așterne
În egalitate, mândru, curcubeul
Nu contează mintea, important e banul,
Cumperi strălucirea, ce atâta carte!
E prea fină mâna ce-a uitat ciocanul...
Cine este șmecher, astăzi are parte.
Cel deștept e slugă, idiotu-i rege
Și te scuipă-n față de-i ceri socoteală;
Adevărul zace, cinstea n-o mai drege
Nicio biată vorbă, tot e cleveteală.
Ignoranța-i lege și domnesc tâlharii
De urmat, la ordin, este nebunia,
În ovații sclavii pupă lăutarii.
Vivat, să triumfe, în delir, Prostia!
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Silvia Elena Hancota

29 octombrie 2020

FĂRĂ ZGOMOT

 

putem să respectăm regulile
să ne ținem strâns în brațe cu buzele lipite de aerul rigid și solemn
fără să sorbim
fără să clipim
fără să dorim
putem să fim un amestec docil
de întrebări nepuse și regrete îngropate noaptea târziu
în vise interzise cărților de colorat
fără să dorim
fără să clipim
fără să sorbim viața în cești mici de cafea
de teamă să nu facem prea mult zgomot
și să fim exilați în fericire.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

23 octombrie 2020

UN ALT FEL DE TĂCERE

 

Astăzi ți se va vorbi despre un alt fel de tăcere,
acea tăcere care strigă în interior,
ca într-o fântână ale cărei ape
au fost tulburate de furtuni
în adâncuri.
Tu vei asculta,
pentru că ochii tăi au căpătat în timp
mătuirea statuilor măturate de vânt
și mai poți vedea doar cu urechile.
Ți se va vorbi despre celălalt.
Își înghite cuvintele pentru a te lăsa
să pari cine nu poți fi,
făcându-și sufletul scară orgoliului tău,
despre toate visele pe care le strânge într-o batistă
în urma pașilor tăi,
pentru mai târziu.
Astăzi ți se va vorbi despre un alt fel de tăcere,
tăcerea care a obosit să mai lupte
sau să mai ceară,
tăcerea care ucide lent frumusețea,
tăcerea care se prăbușește sub rafale de tristețe
într-un război vândut.
Se strigă în adâncul tău,
în numele luminii.
 Auzi, omule?
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

18 octombrie 2020

PREA DEVREME

 

Te privesc, cu dragostea asta încastrată în inimă,
ramurile copacilor goi nasc spontan cuvintele mute
când departe munții încearcă să atingă cerul
într-o regretabilă confuzie.
Din noi se mai zbate anemic un steag,
o victorie incertă de un alb spălăcit
scrisă în analele iubirii cu o pană
care s-a vrut smulsă din aripa unei păsări Phoenix
care nu știa ce înseamnă capitularea.
E prea devreme pentru toate rimele,
zorii nu și-au găsit încă rostul...
cu capul pe pernă, tresărim panicați
la orice zgomot care pare o inimă
bătând.
Te privesc cu dragostea asta încastrată în suflet
ca o pecete pusă de viață;
M-ai însemnat pentru adevăruri mincinoase
într-o toamnă albită prea timpuriu.
Femeile nu au cunoștințe vaste
despre timp, orientarea în spațiu
și centimetri,
dar sunt totuși necesare
în eventualitatea unei ierni
fără lemne de foc.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi cadru apropiat

16 octombrie 2020

IARBĂ SPRE CER

 

Tu mă privești cu ochi de om nebun și
îmi construiești din pietre castele de nisip,
deschizi ușa către baloanele de săpun
cu un simplu zâmbet,
îmi așezi fluturi pe umeri.
Arunci fire de iarbă spre cer,
îmi închizi ochii cu vârful degetelor,
îmi șoptești să îmi pun în gând o dorință
pentru că, atunci când se va împlini,
vor cădea flori pe pământ.
Cu genunchii înverziți de fericire
săruți pământul care îmi poartă pașii
către lumina ta.
Păpădiile și-au învins frica de vânt.
 
Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, floare, natură şi în aer liber

14 octombrie 2020

PASĂRE

 

Astăzi sunt o pasăre
Culeg de pe cer urmele tuturor zborurilor frânte
Le împletesc într-un văl călduros de lumină
În care să nasc un tril
Mă sperie copacii goliți de frunze
Și-au băut propria sevă
Să își protejeze lăstarii
Miroase a aripi în aer
Simt cum îmi vibrează sunetul lor
Până în mijlocul pupilei
Privirea îmi săgetează mijlocul pământului
Cu o întrebare
Răspunsul inutil
Rămâne până data viitoare
Un astăzi prăfuit.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

11 octombrie 2020

MUZĂ

 

S-a-mpărțit dorința-n șoaptele promise,
Sub puterea zilei sfărâmând blesteme.
Fă-mă să te caut, când în șapte vise
Dansuri ne sunt pașii, frământând poeme.
Tu prefă-te-n mare, să m-afunzi în tine
Dorul din adâncuri să ți-l schimb în cânt;
Ca un val să curăț timpul de ruine,
Să fac din epave coamă de cuvânt.
Să-mi agăți la glezne valuri de iubire,
Noaptea, când e lună, să îi furi lumina
Să îmi faci cunună și dintr-o rotire,
Să mă-mbraci în nimbul ce-mi ascunde vina.
Dă-mi un gând, o șoaptă, să le iau cu mine,
Să-mi alin tăcerea când în noaptea goală
Viața mi te fură în iubiri străine,
Să îmi fie farul cerului de smoală.
Spune-mi că sunt muza ce-ți alină setea
Dansuri ne sunt pașii, frământând poeme
Printre doruri aspre ce și-au pus pecetea,
Fă-mă să te caut sfărâmând blesteme.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

6 octombrie 2020

TĂCERE

 

Într-o rotire în sensul acelor de ceasornic
Ne-am deșurubat din nimic
Și am început să facem umbră
Am rezumat neființa într-un țipăt
Cu care am semnat în dreapta jos
Contractul pe perioadă determinată
În goana spre ce vom fi
Am pus
Virgula dintre cer și pământ
Am pendulat un timp
Între bine și rău
Între frumos și urât
Între adevăr și minciună
Cu grația unor stafii de îngeri
Cărora li s-a interzis raiul
Am mai bătut niște clopote
Am mai zgâriat țărna să ne ascundem în ea
Glorioasa trecere
Am mai aruncat în stânga și în dreapta
Cu niște cuvinte
Apoi a fost tăcere.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

4 octombrie 2020

BUCIUM

 

Pădurea ne geme sub val înghețat,
Ne ninge în suflet cu zgomot de ploi,
De când ne e sete deja am uitat...
Ni-e foame de viață, ni-e foame de noi.
Ni-s fiii atei, se stinge credința,
Cu mamele slugi robotind prin străini,
Docili învățăm ce e umilința,
Ne macină dorul din vechi rădăcini.
Suntem eroi fără arme și vlagă,
Luptăm cu himere, privim cum murim,
Ne stingem încet și tot ce ne leagă
E visul că totuși mai știm să iubim.
Răsună în zare, de bucium, un cânt,
Cutremură valea în zâmbet amar...
Pe când România se-ntoarce-n mormânt,
La cap îi mai arde un biet felinar.
 
Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi natură

CAUT