CÂNTEC

 

Vânt ce suflă-n miez de pâine,

Eu aș da un azi pe mâine

Tu în suflet să mă ții

Numai printre ciocârlii.

Să îmi vii, să nu îmi vii,

Numai vrerea să mi-o știi,

Să mă chemi când plânge luna

Să visezi numai pe una.

N-are iarna seri cu boare,

Nici prin lume călătoare

Traista grea cu dor de glie

Și tot plânsul într-o ie.

Talpa goală a uitat

Iarba înecată-n rouă,

Că de când tu ai plecat

Parcă tot într-una plouă,

Vânt ce mângâie vioara,

Scânteierea dintr-o șoaptă,

Buzele ca mura coaptă

Și pădurea primăvara.