Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

25 octombrie 2019

Eu viață, tu poezie

 

Alunecăm în același timp prin viață,
Orbecăim în tandem după fericire
Cu gleznele înfipte în pământul crăpat
Care nu ne lasă să zburăm.
Tragem bulgării tari după noi,
Pietre legate cu lanțul gros al viselor,
Înaintăm cu broboane de transpirație pe frunte
Sprijiniți pe călcâie călcând miezul pământului.
Eu mușc dintr-un măr,
Tu desenezi pe pânze cerate forma lui,
Eu îmi așez marea în plete,
Tu îi pui albastrul în versuri mâncate de carii.
Eu îmi învelesc sufletul cu o poezie,
Tu te întrebi când vine iarna...
Uite-așa,
Mușcăm dintr-un zbor.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: plantă

20 octombrie 2019

ÎN ZIUA A ȘAPTEA

 

Nu îmi plac femeile frumoase
Sunt ca un cadou împachetat profesionist
De un Demiurg sadic
Un fel de test al rezistenței
Pentru bărbații misogini
Care se tem de șerpi
Dacă vreodată voi fi bărbat
Le voi tăia pletele
Și le voi controla gleznele
Cu buze fierbinți
Un test patetic al minciunilor
Că s-au terminat merele
Voi aștepta până în a șaptea zi
Și îmi voi odihni fruntea
Pe sânii lor
Dacă voi auzi o inimă bătând
Voi ști că păcatul originar
Nu s-a consumat inutil.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

18 octombrie 2019

NICI

 

Nu mă grăbi, viață,
Mă tot amăgești cu câte o gară,
Mă minți că pot să cobor,
Să mă așez la măsuța scrijelită,
Să beau o cafea amară cât timp ține eternitatea ta
Până la destinație.
Nu mă grăbi, viață,
Am ajuns să tresar
Pentru fiecare fluierat al impegatului,
Pentru fiecare clipire care amenință
Că poate fi ultima.
Nici măcar nu mi-ai trasat
O hartă a zgomotelor,
Preventiv.
Nici măcar nu mi-ai însemnat haltele.
Sau iubirile.
Nici.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

17 octombrie 2019

De voi veni

 

Tu să m-aștepți când lumile se-ngână,
Acolo unde doarme asfințitul.
De voi veni, tu să mă prinzi de mână,
Să mă-mpletești cu dorul și zenitul.
Să mă aștepți când naște cerul luna,
Când stelele aruncă-n nori lumina,
Iar de tristețea-și leapădă cununa,
Tu să îmi fii în nemurire vina.
Tu să m-aștepți indiferent de vremuri
De ploi, de soare sau de mersul sorții
Căci de mă doare, simt cum te cutremuri
Și pentru mine ai scula și morții.
Să fii acolo să îmi prinzi căderea,
Să-ți fiu pentru uitări zădărnicie.
Să-i negi dumnezeirii iarăși vrerea
Să mă iubești, avid, pentru vecie.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

13 octombrie 2019

LUNĂ PLINĂ

 

Lună plină, o vecină stă la geam și urmărește cum coboară noaptea rece în parcarea luminată. Meditează înciudată la o soartă care-ndată va închide peste lume tot ce este întrebare, cine oare, și de ce? Mai socoate, mai împarte și nu-i dă de ce Aglaia, împuțita care fierbe varză sâmbăta nu poate să mai țină pe acasă pe bețivul ei Ion. Care știe că nu-i domn, scoate seara la plimbare colo-n vale-n cimitir zvăpăiata de codană și îi dăruie cuminte, trandafiri de pe morminte... Dac-ar ști Aglaia fapta, i-ar tăia pe veci avântul, dar nu stă decât cuvântul în picioare, și e om! N-ar putea oare să-i spună într-un fel mai elegant? Să îi spună, să nu-i spună... tocmai el, cel mai berbant... Uite-așa, de supărare, tremură pe bigudiuri părul alb de experiență...Doamne, ah câtă demență! E frumos Ion și are mersul mândru de maior, se întreabă cum e oare când e gol în dormitor? Proastă e biata Aglaia, fir-ar varza ei a nabii, că n-o ia de păr și-nghite tot ce-i face curva aia!
Dac-ar fi al ei Ion...uite rost de vis și iată cum îi bate inima! Galanton fără pereche, chiar de bea câte-un pahar, fiecare are-un har, și el știe cum să fie de bon ton!
Și coboară noaptea rece în parcarea luminată, uită-te cum nu mai vine animalul de Ion! Stă cu curve-n cimitire... și Aglaia e o proastă că nu vede cum îi trece timpul... și e vina ei. Mâine o să-i bată-n ușă, și-o să vadă lumea toată că nu-i plină mahalaua de mișei!
Lună plină, trage storul și se-ntinde-n patul rece, tot cu gândul la Ion...cimitire...flori... parol!
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

7 octombrie 2019

TIMPUL LAVABIL

 

am intrat în sufletul tău dârdâind,
mi-am scuturat visele,
am pus de un ceai de cozi de cometă
și am început să te aștept.
ah, cum mai ticăiau orele
m-am încolăcit ca o pisică
în jurul inimii tale,
după ce am mai pus o ocheadă pe foc.
în fundal, înfundat,
o crainică prezenta amorf
timpul lavabil.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

6 octombrie 2019

DE-A NEMURIREA

 

M-am trezit într-o dimineață închisă într-un zid,
simțeam cum lumea îmi apasă pe inimă
și nu mai puteam să respir frumusețe.
Nu mai auzeam vântul trecând prin anotimpuri,
nici zumzetul existenței accelerând clipele
spre neființa pitită la capătul drumului.
Ascultam cu toate simțurile treze
în așteptarea unui semn,
liniștea spărgea gânduri în bucăți de mine.
Am strâns toate pietrele din noi în jurul meu
într-o încercare nefirească de a alunga împietrirea,
până când mi-am acoperit ochii.
Acum tac și mă joc de-a nemurirea.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

CAUT