NICI

 

Nu mă grăbi, viață,

Mă tot amăgești cu câte o gară,

Mă minți că pot să cobor,

Să mă așez la măsuța scrijelită,

Să beau o cafea amară cât timp ține eternitatea ta

Până la destinație.

Nu mă grăbi, viață,

Am ajuns să tresar

Pentru fiecare fluierat al impegatului,

Pentru fiecare clipire care amenință

Că poate fi ultima.

Nici măcar nu mi-ai trasat

O hartă a zgomotelor,

Preventiv.

Nici măcar nu mi-ai însemnat haltele.

Sau iubirile.

Nici.