Aceasta e doar o povestire...

 

O mamă, un tată,

la o vârstă la care ai deja

doi copii,

Un câine și poate o pisică...

Nu, nu trăiesc într-o căsuță mică

bijuterie strălucitoare, cochetă,

unde să primească vizitele prietenilor fermecători,

care să mângâie pisica, detașat,

între două discuții despre bursa de mărfuri

și modă.

În casa lor miroase a mâncare gătită,

uneori a sarmale,

a pipi de pisică

sau pește, la salariu.

A fost frumos cândva, boem, desuet,

acum o piatră de moară legată la gâtul iubirii.

Două amintiri într-un apartament sufocant,

ea își spală părul sâmbătă,

el se bărbierește duminică, pentru că sâmbăta

e bărbat, și nu îi spune nimeni

ce trebuie să facă.

Câinele marchează autoritar piciorul patului,

semnătura martorului

pe eșafodul iubirii arse prea repede.

Aceasta nu va deveni o poveste

pentru că nu începe cu

"a fost odată ca niciodată".

"niciodată"

s-a transformat în "de cele mai multe ori",

printre zile.