Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

30 septembrie 2019

PRIZONIERI

 

Îți amintești când eram amândoi
Prizonieri în aceeași fericire?
Tu îmi aduceai cuvinte frumoase
Numindu-le adevăruri,
Eu îți dăruiam zâmbete strălucitoare
În spatele cărora stăteau pitite tristeți,
Ca oamenii străzii care se prefac
Că viața lor e ceea ce au vrut să fie.
Îți amintești când mi-ai dat un măr
Și mi-ai spus că obrajii mei îți vorbesc
Despre țărăncile de la munte?
Mi-a fost frică să mușc din el,
Aveam senzația că dacă o fac
Ferestrele închisorii noastre se vor sparge
În mii de aripi,
Ducând cu ele și sufletul meu,
Departe de tine,
De oglinzile care mă reflectă în mii de femei
Perfecte.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

29 septembrie 2019

IUJ

 

Stăm toți în jurul mesei...
au secat izvoarele,
mama îmi pune mâna pe frunte
de nu mi-o fi cald, că a auzit ea
că Irina Lenii are tifoidă.
Au secat izvoarele...
bărbații se pregătesc de sfatul fără muieri
și cu chiștoace fumegând în mustața
îngălbenită de vremuri.
E foc în deal la stână,
arde cu pârâituri vara plină de obidă,
îmi trag mucii într-o întrebare pe care o înghit...
o fi focul numai pentru bărbați,
dar izvoarele n-au secat
și pentru femei?
Cine mai spală rufele la râu?
duminică e slujbă,
horă în sat
și iuj.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: munte, în aer liber şi natură
 
 

28 septembrie 2019

Din lună, când se naște dimineața

 

O să mă-ntorc la timp să te iubesc
Plec să învăț cum se învață viața
Apoi să exersez cum să trăiesc
Din lună când se naște dimineața.
O să îmi ia o vreme, este drept,
Nu-i simplu să fii om și nici femeie,
Dar îți las ție inima din piept
Și când revin o să îți dau și-o cheie.
Dacă mă pierd în alții, din firesc,
Să nu mă uiți, o să mă-ntorc la tine
În sânge îmi va fi să te iubesc
Chiar de ne-am naște soarta din ruine.
Tu focul din priviri să nu îl stingi
Cu amintiri să-i întreții vâltoarea
Când de fereastră fruntea ți-o atingi
Eu de departe să îi simt dogoarea.
Din lună când se naște dimineața
Tu să-mi fii far, eu îți voi fi scânteie
O să-ți aduc într-o desagă viața
Și de mai vrei, o să îți dau și-o cheie.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

23 septembrie 2019

AȘ FI PUTUT

 

Aș fi putut să scriu despre iubire...
Despre un el și-o ea, despre visare,
Despre un gând pribeag și-o rătăcire,
Speranța care în zadar nu moare.
Aș fi putut să scriu despre natură,
Sau despre cerul martor omenirii,
Ori proștii care-o iau pe arătură
Banal, în apogeul nesimțirii.
Ori, poate despre mame neiubite
Uitate într-o doară stând la poartă,
Strângând la piept scrisori îngălbenite,
Visând cu ochi deschiși la altă soartă.
Mi-e parcă frică să provoc destinul
Cu vorbe aruncate la-ntâmplare,
Căci timpul își va lua oricum tainul,
Nimic nu este nou sau vechi sub soare.
Aș fi putut să scriu, dar n-am cuvinte...
Se ofilesc treptat, pe zi ce trece,
Nu e nimic nespus de dinainte
Și viața curge, curge tot mai rece.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

19 septembrie 2019

Aceasta e doar o povestire...

 

O mamă, un tată,
la o vârstă la care ai deja
doi copii,
Un câine și poate o pisică...
Nu, nu trăiesc într-o căsuță mică
bijuterie strălucitoare, cochetă,
unde să primească vizitele prietenilor fermecători,
care să mângâie pisica, detașat,
între două discuții despre bursa de mărfuri
și modă.
În casa lor miroase a mâncare gătită,
uneori a sarmale,
a pipi de pisică
sau pește, la salariu.
A fost frumos cândva, boem, desuet,
acum o piatră de moară legată la gâtul iubirii.
Două amintiri într-un apartament sufocant,
ea își spală părul sâmbătă,
el se bărbierește duminică, pentru că sâmbăta
e bărbat, și nu îi spune nimeni
ce trebuie să facă.
Câinele marchează autoritar piciorul patului,
semnătura martorului
pe eșafodul iubirii arse prea repede.
Aceasta nu va deveni o poveste
pentru că nu începe cu
"a fost odată ca niciodată".
"niciodată"
s-a transformat în "de cele mai multe ori",
printre zile.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

16 septembrie 2019

STRĂINĂ

 

Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină
Iar visul naște umbre, din umbre nasc tăceri,
Uitarea e hulpavă, de întuneric plină,
Mărșăluind coșmare, iubirii temniceri.
Se-aude-n cer un vuiet, îmi plouă cu petale
Se mișcă-n nori toți sfinții și caută păcat
Îmi numără trăirea ce-n gândurile tale
S-a scurs în neființă când iarăși mi-ai plecat.
Curând e dimineață, ferestrele spre soare
Îmi vor aduce liniști, lumină în priviri,
Vor dezbrăca de noapte aleea de pe care
Îmi vei zâmbi cu doruri schimbate în veniri.
Eu știu că fără tine în șoapte sunt străină...
Și îmi lipsești cum apa lipsește unei mări,
Toți sfinții știu în ceruri că singura mea vină
E că în miezul nopții îmi ești mereu chemări.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

10 septembrie 2019

ZILE

 

Mi-a plâns un anotimp din gene
Și-a lăsat pe obrajii mei zilele
Rânduite frumos printre riduri
Litere pentru cuvintele lui Dumnezeu
La Judecata de Apoi.
 
 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

6 septembrie 2019

DINCOLO

 

Hai să ne iubim în altă viață,
A devenit pământul neîncăpător pentru zei...
O să îmi torc firul departe de oameni,
acolo unde liniștea se prăbușește
în furtuni
cu tropot de singurătate în amurg.
O să îți împletesc din gânduri
o scară către lumina cea ascunsă sub țipete,
îți voi arăta cum se nasc zorile
din împreunarea pământului cu cerul.
Când îți voi întinde mâna,
să nu fugi!
Și dincolo voi fi tot eu,
doar puțin mai altcineva.
 
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

CAUT