Doar trage draperia, și toarnă-mi în pahar
M-am săturat de vorbe, noblețe și virtute
Să lași afară timpul, să bântuie hoinar,
Tu ia-mă-n întuneric și fă-l să mă sărute.
Să îmi depui pe umeri arsuri de neputință...
Lumina să ne doară, tăcerea să ne fie
O treaptă către rana ce doarme în dorință,
Într-un crescendo tainic de dor și nebunie.
Fă lampa mică, aur să-mi joace cald pe buze,
Lichid să-mi fie pielea, vărsat în cupa ta.
Ne-nfășurăm în noapte, căci mâine n-are scuze
Că urma de pe pernă n-a fost nicicând a mea.
Când ceasul își va bate iar ora-n răsărituri
Voi ridica armate să te alunge-n viață,
Cu ochii largi de zgomot și-n lipsă de chibrituri
Străini privi-vom soarta cum arde lent o ață.
Tu toarnă în pahare, doar sec și fără gheață.
Foto: "Intensity I" Anna Razumovskaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)