Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

29 iunie 2020

VARĂ

 

E vremea trupurilor arse în grâu.
Sudoarea mângâie în tihnă o pâine,
e soare și cald, e foc fără frâu
și viața ne doarme în ziua de mâine.
E vânt liniștit, peste câmpul din zare
adie un freamăt de joc și de ploi;
un ropot s-aude în bolta cea mare,
s-alintă trecutul de cer și de noi.
În ape lucește povestea din pietre,
codane își spală tot râu-n cosițe,
uitate stau oale încinse pe vetre,
iar râsul le curge tumult în șuvițe.
Curând peste sate s-așterne răcoarea.
Un cântec s-aude 'nălțat de un fluier,
vin turmele vuiet, îmbată cărarea,
coboară flăcăii în tropot și șuier.
În case s-aprind câte una lumini,
e liniște-n lume, plătită arvuna;
Pământul se-mbracă în noi rădăcini
și iarba ascunde în verdele-i luna.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi natură

17 iunie 2020

***

 

Suntem actorii debusolați ai unei drame proaste, căreia nici măcar nu îi cunoaștem replicile. Jucăm după un scenariu care se schimbă în orice moment, în funcție de capriciile și interesele regizorului.
Ni se spune că suntem parte a unui proiect măreț care va aduce "marea schimbare", artizanii unei lumi noi, progresiste, inovatoare. A trebuit să rupem vechile scenarii, să le dăm foc în piața publică, într-un dans grotesc, ovaționând eliberarea de prostie și vechi.
Zi după zi, ni se dau noi pagini, care wow!, sunt tot cu cuvintele vechi, dar cât efort pentru a le scrie și câtă străduință au depus scenariștii pentru a descoperi că se potrivesc!
În tot acest timp, distrași de iluzia puterii de a schimba, nu suntem atenți. Nu vedem că sala e goală, clădirea e în flăcări și de sub scândurile putrede ale scenei se ridică gazul incolor și inodor care ne va ucide.
Amețiți de euforia creatoare, am șters tot ce ne făcea stăpânii propriei creații. Așteptăm cuminți indicații, ca niște androizi. Treptat, ni s-a șters individualitatea, pentru nașterea unui eu universal, instrumentul ideal pentru funcționarea unei lumi uniforme, fără reacții necontrolate, fără opoziție, fără rebeliuni.
O lume în care orice e posibil, fără vechile principii, cu o nouă moralitate, adaptativă, unde binele și răul își iau locul unul altuia în funcție de necesitățile celor care o controlează, perfectă prin însăși inexistența a ceea ce ne-a făcut să fim OAMENI.
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi floare

CAUT