SEMIZEU

 

Un derbedeu mi-ar fi plăcut să fiu,

Șarmant, un coate-goale bulangiu,

Ce dimineții îi plătește polul greu

Cu nonșalanța unui semizeu.

Pe mese la barbut să îmi joc soarta,

Și viața să mă-ntrebe una, alta,

Să nu conteze dacă-i zi sau noapte,

Să fac păcate șapte câte șapte.

Cuvântul să îl strig în templul lumii,

Să dau un șut în dos amărăciunii,

Să curgă vinu-n valuri când mi-e greu,

Să râdă dame-n dans la pieptul meu.

Onoarea să îmi fie unic crez

Chiar dacă viața doare când visez,

Pe mine să mă am pe drum și-atât,

În veci să nu-mi atârne vorbele de gât.

Să iau cât am nevoie și să plec,

Să cânt, să beau, să râd și să petrec,

Cu moartea să-mi pun timpul la pariu,

Să dau ultimul sfanț doar ca să știu.

Cu nonșalanța unui semizeu

Să fac păcate șapte câte șapte...

Iar dacă viața doare când e crez,

Să torn încă un rând, și să visez!