De drag

 

De mi-ai da un alb de nufăr

Inima să-mi înfășor,

Eu aș pune-o într-un cufăr

Să o scot doar când mi-e dor.

Mi-aș ascunde-adânc sub ape

Gândurile fără vină,

Aș lăsa vântul să sape

Dragostea la rădăcină.

Și aș fereca sub lacăt

Rând pe rând, surâsuri perle,

N-aș mai auzi iubirea

Gângurind în cânt de mierle.

Ochii tăi de peruzea

N-ar mai fi nopților stele

Ar păzi de vreme rea

Numai visurile mele.

Și de-ar fi să simt dorința

De a te avea a mea,

M-aș minți având credința

Că tu ești a altcuiva.