CAFEA AMARĂ

 

Zorii zilei au crăpat cerul în două

Și-mi tace gândul în liniștea de soare

Ca un copil uimit de primul fulg

Căzut pe buze.

E o oarecare dezordine în ființa mea,

Ca și cum cineva a deschis brusc ușa

Și a intrat alergând grăbit

În sala de audiție.

Ziua aceasta a venit așa, peste mine,

Fără să îmi spună ce gânduri are...

M-a luat prin surprindere

Ca întotdeauna.

După ce o să mi se domolească

Bătaile sufletului, că îmi bulversează inima,

O să o invit la un ceai

Cu biscuiți.

Dacă îmi promite frumusețea,

Poate și o cafea, amară ca un gând creol

În dans de ispite amețitoare,

Mâine.