OAMENI

Trăim de azi pe ieri și fără mâine,

Pribegi prin lumea ce ne-a renegat,

Visăm să fim ce-am fost, dar pentru-o pâine

Ne vindem viața ieftin, și-i păcat.

Ne educăm copiii pentru-o viață

Pe care n-o-nțelegem, dar pe care

O cumpărăm cu clipe ca la piață,

Și precupeața indulgență n-are.

Ne amăgim creduli că suntem genii,

C-avem în sânge zvâcnet pur de rege,

Dar slabi noi suntem, stând sub poala lenii

Ne revoltăm că-i lege, că n-alege...

Avem talent la a fi buni cu alții

Și răi cu-ai noștri, gura cât o șură

Când cu ocara ne avem ca frații

Și facem circ măreț în bătătură.

Dansăm ca proștii când e jale mare

Cântăm de foame, nu mâncăm, de sete,

Și plângem rău când tot în jur e soare,

Dar așteptăm speranța să ne-mbete.

În tot și-n toate, suntem totuși oameni,

Că de-am fi sfinți, n-ar exista trăirea,

Perfecți de-am fi, în drumul către nimeni,

Ar sta o sală goală nemurirea.