dimineață melancolicii și-au luat sacoșele cu sticle pentru lapte
și-au înfundat adânc viața în buzunarul de la spate
plete tăiate prinse în crengile copacilor
urâți ca agonia unui nebun
te-au interogat cu noaptea-n cap
de ce te temi de colții macaralelor
sticle sparte pe asfaltul fluid
aleargă câinii printre gunoaie
mârâie o halcă de carne
ochii se îngustează pe gleznele tale
ești lichidul care se scurge cald
din tomberon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)