APUS SAU RĂSĂRIT

 

Mi-e tare dor de tine, dragul meu, și-i noapte

O altă noapte plină de păcate nemplinite,

De foc ce arde-n van dorințe nerostite,

Și gânduri îngânate rar în șoapte.

Atât de dor încât în miezul zilei, ore,

Adeseori visez, trăiesc și sunt departe.

Pictez în suflet val de amintiri deșarte...

Culorile sunt fără tine incolore.

Apus sau răsărit îmi sunt totuna, tu nu ești...

Îmi este geamăt luna și soarele mi-e scut,

Te caut printre oameni, îți țes pe rând povești...

Încerc să mint iubirea, să-i spun că n-a durut.

De te iubesc prea mult, îmi fie cu iertare,

Mi-e depărtarea tunet, și-n clipele barbare

Ce-mi sfârtecă privirea cu fulger de trecut

Mi-e dor de visul care mi-a dat ce n-am avut.

Când n-oi mai fi senină, ci ninsă de cireși,

Sub pleoapele ridate va dăinui smerit

Un gând de fericire că noi am fost aleși,

Că n-am trăit degeaba, odată ce-am iubit.