Cântec

 

Aș vrea să te iubesc până la os,

Să îți arăt cum e lumea cu susul în jos,

Să mă lepăd de trup, trecător, de prisos.

Amar de femeie în vârf de condei

Plângând fericirea, râzând flori de tei,

Punând frumuseții brățări și cercei.

Să iau clipa și s-o prefac în cuvânt,

Din iureș de ploi curcubeu să-ți frământ,

Pe corzi de vioară să-ți cânt cântec frânt.

Iar din alb de zăpadă pânză să fac,

Să-ți pictez ochii triști pe un ram de copac,

Să mă-nclin, să iubesc și să tac.

Să fim împreună în rai sau infern,

Cale de păsări sub pas să-ți aștern,

În amurg, când noi doi vom sări în etern.