SÂMBURE DE LUMINĂ

Dați-mi, vă rog, un arcuș și o notă,
De azi renunț la fericire,
vă voi cânta pentru visele din adâncul pământului
și pentru lumea de după nori.

Dați-mi, vă rog, un fluier,
De azi renunț la fericire,
vă voi doini despre munții cu păduri
și despre câmpiile văduvite de grâu.

Dați-mi, vă rog, un gând curat,
Și voi naște din el stele peste iubirile pierdute;
Vă voi învăța să alergați drumuri
pe care se zvântă noroaiele din trădări.

Dați-mi, vă rog, o inimă,
De azi renunț la fericire,
O voi lăsa zdrențuită în sârma ghimpată
din jurul sufletelor biciuite de timp.

Dați-mi, vă rog, o flacără,
Și așa alergăm prin viață de parcă
am împărți același sâmbure de lumină
care a fost cândva o sămânță.

Dați-mi, vă rog, o tăcere,
De azi renunț la fericire,
Voi strânge toate trăirile pământului
și le voi împleti într-o viață.

Apoi voi trage o linie cât un orizont
Între ce a fost și ce va veni;
Pentru că astăzi renunț să mai caut fericirea
Și ce va fi, va fi.