Mâna ta întinsă a uitat cuțitul
Rece este teaca, vântul n-o alină
Brațele ți-s goale, fără de nălucă
Inima-ți e ațe, încâlcite-n tină.
Ți-oi atinge gândul, dinspre neființă
Unde toate cele au un rost al lor,
Vom dansa pe stele valsul neputinței,
Vom călca-n picioare pământescul dor...
Te-oi iubi cu setea buzelor în rugă,
Aripi vom întinde, veșniciei dar,
Săruta-voi tâmpla albă de chemare,
Întâmpla-voi doiul de pelin amar.
Ne-o trimite moartea înapoi în viață,
Și ne-or crește aripi, vântul să-l rotească,
Încălzi-vom plaje, da-vom zbucium mării,
Destrăma-vom cântec cârpele de ațe.
Și vei fi cu mine, fi-vom noi departe
De al neființei depănat de caier,
Tu-mi vei fi iubire, îți voi fi uitare,
Amintire fi-va-ți c-ai dorit o moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)