Suntem invers proporționali,
Cu cât te apleci tu spre mine,
Cu atât mă ridic eu pe vârfuri
Să te întâlnesc.
Suntem atât de invers proporționali
Încât dacă lumina și-ar întinde aripile
Și m-ar învălui ca într-un cocon,
Tu ai rămâne întunericul din miezul lui.
Cu cât înaintez eu mai mult,
Aproape de gândul care mocnește incert,
Cu atât depărtarea ta
Devine mai ușor de atins.
Trecem mereu prin același punct
Undeva pe o linie, uneori curbă, la orizont,
Pe rând, spre cer sau spre pământ
Dar întotdeauna invers proporționali.
Cred că și atunci când am făurit universul
Eu l-am tras spre stânga, tu spre dreapta
Sau invers, e mult de atunci,
Împărțindu-l pe unu la doi, fără egal.
Tu deasupra, eu dedesubt,
Mobili,
Invers proporționali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)