Știu că mă iubești cu ură și mă treci pe la toți sfinții,
Că de drag îți sunt obidă când sudalma-ți strânge dinții,
Că m-ai vrea frântă în două de-al tău braț, să-ți stingi văpaia,
Să n-am parte de iubire și nici de iubiți cu droaia.
Știu că dacă firul ierbii ți-ar fi semn de vreme bună
Mi-ai cânta bătuta-n coaste, și m-ai pedepsi o lună
Să-ți duc dorul alb de grijă și-ntrebări spre Cel de sus,
Să mă prăpădesc de jale, să nu știu la cin' te-ai dus.
Știu că mi-ai tocmi mândria pe un dans cu vrerea sorții,
Că mi-ai spune că-s vicleană până ai scula și morții,
Că m-ai răstigni în piață, ca să vadă orișicine
Cât de josnică-i femeia, când e rea și tu-i faci bine.
Și mai știu că dacă viața ar întoarce iarăși roata,
M-ai alege tot pe mine, pentru inimă n-ai alta
Care să îți știe voia după ochi și după pas,
Nu ar mai conta c-ai trage de la capăt ce-ai de tras.
Știu că mă iubești cu ură, și mă treci pe la icoane,
Dar când te gândești la mine ți-arde trupul în frisoane,
Fiindcă știi că numai una e făcută pentru tine,
Și-o să te iubească, proasta, de ți-e rău sau de ți-e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)