Azi crucile gem de povara durerii,
În lemn, e bătută povestea în cuie,
Vibrează nervuri în realul părerii
Că pași grei spre ceruri poteca o suie.

Azi iar trece pruncul prin hula mulțimii
Și iar spinii sapă în răni care dor,
Umil plânge trupul, ofrandă asprimii
De-a fi doar iubire în lumi care mor.

Și iar omenirea adună păcate
Nu-i pasă că astăzi e-n sânge zidit.
Cu robe și măști I le pun iar în spate,
Iar ouăle roșii devin doar un mit.

Azi crucile gem de povara durerii,
Noi punem în gânduri bătăi cu urzici,
Oțetul ni-e fală, și știm rostul mierii
Când vrem să nu vadă cât suntem de mici.