Mi-am lipit obrazul palid de pământul fără vină

Printre ani gonit-am viața în neliniște nebună
Am visat și-am strâns în brațe umbre de "a fi" furat,
Am cântat în pielea goală vrăji de-amor sub clar de lună,
Ne-am smuls părul de durere și spre ceruri am urlat.

Am împodobit azurul în culoare de doi lei
Ne-am amanetat ființa și-am crezut că suntem zei
Am făcut troc cu minciuna, am scuipat, am fulgerat,
Za cu za în lanțul morții zilele le-am aninat.

Am mai aruncat cuvinte din tăcerea anodină,
Am pictat altarul vieții cu petale de lumină
Am mai mâzgălit în soare gânduri pline de culoare
Și-am sperat că facem parte din esența ce nu moare.

Am făcut un circ terestru, cu un zel de primadone
Șantajând eternitatea cu licori de beladone,
Tot sperând că lipsa noastră va lăsa în lacrimi soarta
Că ne stau în așteptare clipe una peste alta.

Mi-am lipit obrazul palid de pământul fără vină
Și l-am sărutat smerită, eu, un simplu boț de tină.
Când va șterge pașii noștri de pe fruntea sa ridată
Să își amintească, totuși, c-am trecut și noi, odată.