Noiembrie

Aș iubi, dar sunt prea tânăr, doamnă!
Și clipele mi-s reci de-atâta vânt,
Un anotimp îmi plânge-n suflet ploaia,
Pe note-mi pune ploaia trist cuvânt.

Ca un nebun aș alerga pe cerul verde
Cu stele presărate-n roi de flori,
Ți-aș dărui și soarele, și luna,
Ți-aș scrie-n calendare sărbători.

Dar mi-e departe, doamnă, fericirea,
Și buze mă înseamnă cu păcat,
În brațe de bacante îmi caut nemurirea,
Sub pas de clipe-i timpul, sub șoapte îngropat.

Rămâi în visul meu, frumoasă doamnă,
Aleargă-mi inima, îmbracă-mă în spini,
Alungă-mi norii, risipește-mi nemurirea,
Păstrează pentru mine jerbele de crini.

Căci te-aș iubi, frumoasă doamnă, cu venin,
Pedeapsă pentru florile de mai
Sub frunze verzi de iulie copac,
Dar e noiembrie, și plouă... și eu tac.