VIS DE TOAMNĂ

 

În toamna ce se scurge din cer ca o nălucă,
Ei au uitat ce-i ploaia, și gerul este fum;
Își dăruiesc căldură, visare și speranță
Nu mai contează astăzi că mâine e doar scrum.

E zâmbet și e soare în cămăruța mică,
Ei doi, o fericire, un leagăn și-o pisică,
Trecutul e uitare, iar viitorul vis,
O clipă-n care gustă un colț de paradis.

În ochii verzi de alge privește acel "poate"
Ce îi îmbracă-n doruri dorințele deșarte,
Atinge azi himera ce mâine-i va fi soartă,
Pe drum de neființă sărutul ei îl poartă.

Îi dăruiește stele, și luna-i prinde-n plete,
Cu buze își alină a nopților reci sete,
Îl vrea de tot pe mâine, l-ar da pe orice ieri,
Dar știe că în viață nu e de-ajuns să ceri.

Nu mai contează astăzi că mâine e doar scrum,
Își dăruiesc căldură, visare și speranță,
Ei au uitat ce-i ploaia, și gerul este fum.

În toamna ce se scurge din cer ca o nălucă...