Rugă

 

Doamne, de auzi chemarea unei lumi pierdute-n vid, strigă-ți îngerii acasă, dă-le aripi noi, strălucitoare și trimite-i armaghedon de lumină în sufletele oamenilor. Pune florilor arome de-amintiri din alte lumi, dă copiilor lumina unor vieți închinate trăirii, îmbracă toți copacii în gândurile tale și împrăștie cocori peste lacrimi.
Pe bătrâni nu-i naște-n chin, sunt deja bătuți de vânturi, dă-le pași de mirare în verdele vieții și șterge-le fruntea de întristări cu tihna mâinilor bătătorite de muncă.
Fii soare-n diminețile cețoase, și ploaie pe buze arse de sete; Sădește culoare și veselie în femei, nu regrete, împletește în firea lucrurilor tainele ascunse ale nemuririi și lasă tristețea gaj pentru fericire.
Iubește-ne. Și dacă nu ne poți iubi doar atât cât merităm, încuie porțile raiului, uită soarele pe cer de-a v-ați ascunselea cu luna. Și taci.
Ne-om descurca noi cumva să ne întoarcem la tine.