VIS

 

Cred că am o altă lume ascunsă sub pleoape...
Probabil ochii mei o pot vedea doar noaptea,
Când inima își alină bătăile și gândurile aleargă
Herghelii de cai sălbatici pe câmpiile cerului.

Nu îi pot auzi sunetele, e ca un film mut
În care s-au pierdut din existența aceasta agitată
Culorile pastelate și lumina florilor de mac
Privirea caldă a mamelor și oglinzile apelor.

În fiecare seară îmi împachetez trăirile zilelor
Și le așez ordonat pe scaunul de la marginea viselor,
Beau un pahar de uitare, închin copilul din mine,
Și duc mâna la inimă, pentru cei care nu mai sunt.

Uneori închid ochii cu frică de întuneric
Pentru că nu știu ce mă așteaptă dincolo,
Dar de fiecare dată îmi iau inima în dinți, și îmi zic:
Hai, că n-o fi mai rău decât mâine, lumile trec...