Postări
Am întâlnit de foarte multe ori conceptele "mascul alfa", "femelă alfa", pentru a evidenția tipologii de comportamente umane prin asocierea modului de organizare a lupilor în haită. Aceste concepte vehiculează existența unei dinamici sociale bazate pe ierarhia de tip lider/subordonat în interiorul haitei de lupi, în principal pe principiul competiției pentru dominare. Această structură socială s-ar axa pe gravitarea întregii structuri în jurul unui mascul dominant, numit alfa, în calitate de conducător al grupului, agresiv și violent, care își folosește puterea pentru a-și anihila rivalii și pentru a deveni liderul de necontestat în haită. Ar exista o anumită "ierarhie" socială a indivizilor, clasificați în alfa, beta și omega.
Într-adevăr, există această luptă pentru supremație, însă în cazul lupilor ținuți în captivitate, situație în care mai mulți lupi, femele sau masculi, se luptă pentru întâietate într-un spațiu restrâns, cu resurse limitate și posibilități de împerechere reduse. Să menționăm și faptul că de cele mai multe ori sunt indivizi care nu au o legătură de rudenie între ei. Atunci intervin agresivitatea și violența.
În libertate însă, lucrurile nu stau chiar așa. Sunt foarte rare luptele pentru supremație în haită, în principal pentru că o haită e formată din membrii aceleiași familii. Există un lup alfa și o lupoaică alfa, care sunt membrii reproducători. Nu întotdeauna masculul alfa este și masculul dominant, fapt acceptat fără "dispute" în interiorul haitei. În general, masculul alfa este capul familiei, dar nu neapărat și cel care conduce vânătoarea, de exemplu. Rolul lui este asemănător cu al unui tată de familie, nu cu cel al unui gangster : )
Carl Safina, autorul studiului "Beyond Words: What Animals Think and Feel", spunea într-un articol publicat în New York Times că: “de la lupi bărbații ar avea câte ceva de învățat : cum să mârâie mai puțin, cum să-și aproprieze o încredere de sine tăcută, cum să conducă prin puterea exemplului, cum să-și apere și să-și îngrijească familia cu credință și devotament, cum să-și respecte partenerele și cum să-și împartă responsabilitățile cu acestea. Cam asta ar însemna bărbăția.“
În libertate, fiecare lup ajuns la maturitate caută să își întemeieze propria haită și să își delimiteze propriul teritoriu, prin forțele proprii. Există și conflicte, dar în cazuri izolate, specifice, care nu fac obiectul demersului meu logic .
Pornind de la cele enumerate mai sus și făcând o analogie cu atitudinile și comportamentele umane, oare am putea ajunge la ideea că de fapt oamenii au ales să folosească această asociere cu organizarea haitei prin prisma capacității de percepție a realității, dată de natura umană? Că, de fapt, ordinea socială ar putea constitui un mediu privativ, în care indivizii sunt aserviți dorinței native de putere și control și că nevoia de supremație asupra altora și de decizie asupra resurselor este doar o componentă psihologică și nicidecum una aferentă supraviețuirii?
