A fost odată ca altădată

 

a fost odată un aragaz banal

dacă nu ar fi fost nu ar fi avut cine povesti

despre oala lui

alb

cu obrazul șters de miile de atingeri creatoare de hrană

ca un bătrân soldat căruia viața i-a lăsat trecerea

în sens invers

prin ștergerea ridurilor

avea și el o oală

oala lui

când își cuibărea dosul în poala sa fierbinte

îi ațâța flacăra într-un crescendo tainic

iubirea lor a născut feluri și feluri de mâncare

ea îl iubea

așa rubicondă și lătăreață

cu un zâmbet de bacantă aproape de pensionare

cam atât

o poveste ca orice altă poveste a unei iubiri

banală în finalul ei

ordinar