Denunț

Azi m-am gândit să merg să te denunț,

M-o asculta cumva vreun tribunal,

Așa va scrie simplu, în enunț:

În ochi ascunde-adesea un pumnal.

Știu, mai greșesc, mi-e zâmbetul pustiu,

Cu mințile-s aiurea uneori,

Mai uit din ce ar trebui să știu,

Nu-mi amintesc ades de sărbători.

Mai râd când lumea plânge-n jurul meu,

Vorbesc când știu c-ar trebui să tac...

Dar supărarea mea o știu doar eu

Și plânsul în iubire îl îmbrac.

Eu sunt femeie, ce pretenții ai?

Îți curg în vene ca un vin amar;

De ai alege, n-ai putea să dai

Beția pe o viață în tipar.

Așa e, ai dreptate, mai sunt rea,

Mai fac și nefăcute uneori,

Iar dacă, fără voie, sunt prea, prea

Tu mă iubești, doar n-o să mă omori!

De fapt, e totul simplu, nu e greu,

Nu mă mai duc deloc la tribunal;

Când brațele îți sunt în jurul meu

Se șterge tot, și gânduri, și pumnal.