Final

 

Sulițele au uitat să mai amurgească

Dintr-un talaz clocotitor

Întrupat din vuietul vântului

O fecioară își cântă singurătatea

La ora când toate clopotele tac

Se va auzi cum cade pământul

Peste veșnicie

În neclintirea aerului

Va pluti trecător un gând

Despre viețile care au rămas netrăite

Despre cuvintele negrăite

Despre toate poveștile nespuse

și amintirile irosite în van

Deasupra mării de mâini întinse spre cer

Cu degete chircite de speranță

Dumnezeu își leagănă cu frică

Ultimul suflet

Născut viu.