Dulce-amar

 

Tu m-ai iubit în frunze reci de toamnă
Agale, printre ropote de ploi,
Prin vânturi iureș alergând spre iarnă
În galben de sfârșit, ce mirosea a noi.

Eu te-am iubit căldură de pe urmă,
În soarele ivit stingher de după nori,
Și n-am gândit la dorul care curmă
Înalt avânt din zboruri de cocori.

Tu m-ai iubit în clipa efemeră
Dintre suspin și lacrimă-mirare,
În cântec de privighetoare prizonieră
Salvată de a armei reci cătare.

Iubire fără rost și fără de-nceput,
Amară miere în al timpului pocal,
Pierduți într-o durere care n-a durut,
Speranțe frânte printre cioburi de cristal.

Ne mai zărim acum, fugar, printre oglinzi
Și umbre ale celor ce n-au fost,
Doi trecători ce-au încercat, timizi,
O vagă evadare din anost.